Poezie Vestea buna (2)

VESTEA BUNĂ



Printre-atâtea veşti sinistre

Care lumea înconjoară,

Printre mii de feţe triste

Fără cer de primăvară,



Doar o veste mai răsună

Aducând neprihănire

Căci e Vestea cea mai bună

Pentru-ntreaga omenire.



Ea ne spune că Stăpânul

Ce-a creat pământul, marea,

Ne primeşte azi la sânu-I

Şi ne dăruie iertarea.



Vrei să vii şi tu la Domnul

Ascultând ce El îţi spune ?

Hai, alungă teama, somnul

Şi te-apleacă-n rugăciune!

*

„Doamne, vreau de azi nainte

Să duc Vestea Ta cea bună

Cu al inimii fierbinte

Dor ce luptă şi-n furtună!”



Vestea Ta din zări senine

Face drum spre-o nouă viaţă

Celor care vin la Tine

Ascultând a Ta povaţă.



Duhul Sfânt vreau să mă-ndrume

Pe cărarea ascultării

Să vestesc mereu în lume

Evanghelia-mpăcării.



Nu doar folosind cuvinte

Ce „din coadă au să sune”,

Ci iubind ca un Părinte

Plin de har şi fapte bune.



Predicând ca raza lină

Ce alină suferinţa

Să fiu sare şi lumină

Înnoindu-mi pocăinţa.