Poezie PREDICATORUL

PREDICATORUL



Isus vorbeşte de pe-un munte

Cu graiul Său de haruri plin.

Şi cine poate să-L înfrunte

Din cei ce-n lumea noastră vin ?!...



Se simte-n glasul Lui puterea

Ce vindecă orice bolnav

Căci El aduce mângâierea

Dar şi accentul cel mai grav.



El nu-i din lumea cea profană,

Nu e un simplu-nvăţător,

Ci-i Adevărul în persoană,

Cel ce dă viaţă tuturor.



Isus vorbeşte plin de pace,

De la-nălţime, lumii-ntregi.

Dar vei putea tu, om rapace,

Cu mintea ta să-L înţelegi ?



Da, El ne spune că iubirea

În biruinţă L-a condus

Lăsând în cer Nemărginirea

Să fie Miel pe cruce pus.



De vreţi să semănaţi cu Tatăl,

Desăvârşiţi în caracter,

Făgaşul vieţii sfinte, iată-l:

Smeriţi-vă ca sfântul Miel!



Iubiţi-vă chiar şi duşmanii

Nu prin cuvinte, ci prin trai.

Şi-atunci se vor schimba tiranii

Acestei lumi în flori de Rai.



Isus vorbeşte mai departe...

Nu vrei tu frate să-L asculţi

Chemând spre viaţa fără moarte

Vecini şi semeni tot mai mulţi ?!...



Chiar dacă vii din lumea cultă

Privind la alţii cam de sus,

Opreşte-te acum şi-ascultă

Ce-ţi spune glasul lui Isus!



Prin El tu poţi primi iertarea

De te încrezi în Jertfa Lui.

Şi-astfel Îi vei urma cărarea

Cum nici o cale–n lume nu-i.



Nu vrei să te opreşti în cale

Şi să asculţi acest Cuvânt

Şi tu ce-ai strâns atâta jale

Pe nişte margini de mormânt ?



Nu vrei tu să primeşti Cuvântul,

Al vieţii fără de hotar,

Chiar tu ce-ai colindat pământul

Dar n-ai găsit un strop de har ?



Nu vrei să-ncepi o nouă viaţă

Tu, cel ce-n patimi zaci şi-acum ?

Isus te cheamă şi te-nvaţă

Că nu-i spre ceruri un alt drum.



Tu, cel ce cauţi printre stele

Sau printre-atomi un nou mister,

N-auzi cumva de printre ele

Un glas ce vine chiar din Cer ?



Deschide-ţi inima din tine

Şi-ascultă glasul lui Isus

Ce-aduce zările senine

Cu toată dragostea de Sus!