Poezie FLOAREA SOARELUI

FLOAREA SOARELUI



Floare ce descoperi chipul

Unui Astru din vecii,

Tu te-mbraci doar în lumină

Şi-n petale argintii.



Aplecată-n modestie

Fără grai, fără parfum,

Tu primeşti zeci de albine

Ce-şi croiesc spre tine drum.



Aşteptând cu nerăbdare

Minunatul răsărit,

Tu săruţi primele raze

Cu-al tău zâmbet fericit.



Şi apoi pe-oriunde umblă

Soarele din înălţimi

Tu îl escortezi cu cinste

Dăruindu-i psalmi sublimi.



Floare binecuvântată

De odihnă şi de har,

Câte nu ne-aduci tu nouă

Din Cerul jubiliar:



Ascultare şi căldură,

Dăruire tuturor,

Şi speranţă şi credinţă

În al dragostei izvor!



Scuturând pe câmp petala

Tu dai lumii un îndemn:

Numai după jertfă vine

Mult doritul untdelemn.



*



Tot aşa ne-ajută, Doamne,

Să Te adorăm mereu

Şi să n-avem altă ţintă

Decât una: Dumnezeu!