Poezie PORUMBEL CERESC

PORUMBEL CERESC



Psalmul 68:13



O, Porumbel din veşnicie,

Ce gânduri bune ne vesteşti

Prin mângâieri din slăvi cereşti,

În lumea tristă şi pustie ?!...



Noi Te primim la noi în casă

Şi Te-am ruga să nu mai pleci.

Rămâi, rămâi de-acum pe veci

Şi fă-ne viaţa mai frumoasă!



Fă-Ţi azi din noi o locuinţă.

Un Templu sfânt să-Ţi fim mereu

Cinstind pe Domnul Dumnezeu

Prin fapte bune de credinţă.



Isus, iubitul nostru Mire

Cu care-n har ne-ai logodit

Ni-i Scutul cel nepreţuit

De pace şi neprihănire.



O, Duhule, spre marea Nuntă

Ne pregăteşte şi pe noi

Căci viaţa noastră-n vremi de-apoi

Necazuri, chin, dureri înfruntă.



Cu ascultare necurmată

De Tatăl, cum Isus făcu,

Păcatului să-i spunem „Nu!”

Prin dragostea adevărată.



Ne-ajută Tu, la închinare,

Să ancorăm chiar în Isus,

Prin dragostea ce ne-a condus

Pe-a vieţii-nvolburată mare.



Ne spune cum Isus e-n slavă

Într-un veşmânt de raze nins,

Cum ruga Lui e-un dor aprins

De-a reveni fără zăbavă.



Când multe gânduri ne frământă,

Ridică-ne din slăbiciuni.

Să stăm mai mult în rugăciuni

Bazaţi pe-a Ta credinţă sfântă.



Să învăţăm, pe-a vieţii cale,

Cum şi creştinul cel mai slab

Îl poate-ntoarce pe Ahab

Din calea rătăcirii sale.



După modelul de jertfire

Ce ne-a fost dat să-l folosim

Ajută-ne ca să-i iubim

Pe oameni cu a Ta iubire.



Tu, flacără mistuitoare

De sacrificii pe Carmel,

Aprinde-n noi cerescul zel

Pentru a Domnului lucrare,



Ca să cunoască lumea-ntreagă

Pe Domnul cel adevărat,

Ce dintre morţi a înviat

Şi-n ceruri pentru-ai Săi Se roagă.



Puterea Ta să biruiască

Orice terestre-mpotriviri

Şi ale iadului oştiri

Cu toată slava cea lumească.



Să creadă-n Domnul Sfânt oricine,

Tu seamănă al păcii har

Ce curge veşnic din Calvar

Cu viaţa veacului ce vine.



Şi ochii multora să vadă

Cum traiul nostru pe pământ

Reflectă-n fapte şi cuvânt

A dragostei din cer dovadă.



Uleiul Tău pe mulţi să ungă

Şi să dea har celor smeriţi.

Iar când suntem batjocoriţi

Ne dă răbdare îndelungă.



Când mii de lacrimi curg fierbinte

Şi ceru-ntreg e plin de nori,

Adu-ne fericiţii zori

Ai mântuirii Tale sfinte.



Alină dorul care plânge,

Ridică Tu pe cel căzut

Şi fă minuni ca şi-n trecut

Cu cel ce pentru Cer se frânge!



O, Porumbel din veşnicie,

Mai vino azi în tainic zbor:

Din lutul surd şi trecător

Să ne-nălţăm cu bucurie



Cu negrăită fericire,

Spre Mirele cel minunat

Ce viaţa pentru noi Şi-a dat

Murind pe cruce din iubire!



Străbate zările albastre

Şi-nvaţă-ne cum să zburăm:

Spre cer cu drag să decolăm

Pe-aripa rugăciunii noastre.



Te mai rugăm, Duhule Sfinte,

Privind cu dor spre veşnicii

Dorinţele să ni le scrii

Păstrând aducerile-aminte



Pentru Isus, prin lungi suspine,

În Noul Său Ierusalim.

Dar spune-I azi cât Îl iubim

Şi-L aşteptăm din nou când vine!