Poezie CURCUBEUL (1)

CURCUBEUL



Curcubeule din nori,

Ce secret ascunzi în tine

De-ai strâns ŞAPTE dragi culori

În mănunchi de raze line ?



Cum le strângi, cum le uneşti

Să formeze împreună

Sus în slăvile cereşti

Pentru Domnul o cunună ?



Voi, culori, formaţi Lumina

Care curge prin văzduh

Şi ne-a-mpodobit grădina

Unde-i Rege Sfântul Duh.



Fără voi n-ar mai fi viaţă

Nicăieri pe-acest pământ.

Şi-o eternă dimineaţă

Coborâţi din Cerul sfânt.



Roşu, tu izvor de sânge

Care curgi de pe Calvar,

Glasul tău mereu ne strânge

Ca să plângem cu amar



Vina noastră pentru care

A murit Isus cândva

Să ne-aducă-n suflet soare

De pe dealul Golgota.



Tu mai reprezinţi iubirea

Care s-a jertfit atunci

Când ne-aduse izbăvirea

De-ale Legii vechi porunci.



Fluviul tău e-o mare taină

Şi el curge pentru noi

Să ne spele-a vieţii haină

Ce-a fost plină de noroi.



Tu, oranj, prezinţi puterea

Ce prin har ne-a renăscut

Când primit-am înfierea

Cu al mântuirii scut.



Duhul Sfânt ne dă vigoare

Să trăim ca şi Isus

Cu dreptate şi-ndurare

Pentru sufletul răpus.



Să depunem mărturie

Pentru Domnul iar şi iar,

Oamenii la El să vie

Să le dea iertarea-n dar.



Galben, nimb de gelozie,

Tu ne spui că Dumnezeu

Vrea să fim cu bucurie

Doar ai Lui prin orice greu.



Să străbată tot văzduhul

Vestea că orice creştin

Este logodit prin Duhul

Cu Isus, eternul Crin.



Verde, rază de speranţă

Tu neobosit ne spui

Că-n Isus e siguranţă

Cum în nimeni altul nu-i.



Trec istorii de-orice limbă

Într-o lume de nevoi,

Însă Domnul ne Se schimbă

Şi va fi mereu cu noi.



Chiar şi cerul şi pământul

Într-o zi se vor schimba.

Dar Isus cel sfânt, Cuvântul,

Este-n toate numai „Da!”



Tu, albastru, cum e zarea

Ce-o privim chiar de copii,

Pari să fii mereu cărarea

Către Cer şi veşnicii.



Traversând a ta câmpie

Se-nălţa precum un gând

Domnul, dar ce bucurie!,

El va reveni curând.



Indigo, credinţa noastră

Că din omul păcătos

Domnul face-o nouă glastră

Pentru-al Duhului folos.



Orice rugă prin credinţă

Se înalţă-n zborul lin,

Către Cer, dând biruinţă

Luptătorului creştin.



Ea, credinţa, prin iubire

Se jertfeşte-n ceasul greu

Şi aduce mântuire

Din Fiul lui Dumnezeu.



Violet, dreptatea morţii

Ce-a purtat-o sfântul Miel

Ca să schimbe-n viaţă sorţii

Celor ce vor crede-n El.



Nu există Înviere

Fără moartea lui Isus.

Mângâiaţi-vă-n durere

Cu al păcii har de Sus!



Sfinte raze de lumină

Spuneţi Mirelui iubit

Că-L iubesc şi vreau să vină,

Şi-L aştept necontenit!...