Poezie FLOAREA DE COLŢ

FLOAREA DE COLŢ



Minunatule tezaur

Care creşti pe înălţimi,

Dumnezeu, eternul Faur

Te-a-nfrăţit cu heruvimi!



Valea neagră şi adâncă

Nu te-a ispitit nicicând.

Locul tău e sus pe stâncă

Psalmodiind duios şi blând.



Prin Isus Mijlocitorul,

Stânca Vieţii cea din Rai,

Tu ne porţi spre Tatăl dorul

De pe-al lumii noastre plai.



Multe flori sunt azi pe lume,

Flori purtând parfum nespus

Cu chip dulce şi renume,

Dar ca tine multe nu-s.



Tu respiri ozon, tăria,

Şi te lupţi cu mari furtuni

Să dai lumii bucuria

Din corola de minuni.



Norii cern pe tine stropii

De iubire şi de dor.

Tu de vulturi te apropii

Şi de-al stelelor decor.



Tu vesteşti şi astăzi lumii

Bucuria de pe stânci

Ce sfidează stropul spumii

Sclipitor în văi adânci.



Doamne, o astfel de floare

Mă ajută ca să cresc

Chiar pe Stânca ce nu moare

Din Oraşul cel ceresc!