Poezie PROMISIUNEA

PROMISIUNEA



A-ncetat de mult furtuna

Şi potopul s-a sfârşit.

Iată soarele şi luna

Sus pe ceruri s-au ivit.



Dar pe bolta zâmbitoare

Cine-a pus un curcubeu

Ca un semn de împăcare ?

Unul singur: Dumnezeu!



Prin culorile Luminii

Ce prin veacuri nu s-au şters

Tu-ai dat farmec nou grădinii

Din întregul Univers



Toată lumea pământească

Văzând curcubeul Tău

De potop să-şi amintească

Depărtându-se de rău.



Doamne Sfânt, promisiunea

Vrem şi azi a-Ţi aminti:

Că de-acum Creaţiunea

Alt potop nu va-ntâlni!



Te rugăm să-mprăştii norii

Pentru-al Tău popor ales

Ca să vină lucrătorii

Ca şi Pavel în Efes.



Dă-ne Duhul Cincizecimii

- după cum făgăduieşti -

Să vestim astăzi mulţimii

Jertfa dragostei cereşti.



Zboare imnul adorării

Către Cerul minunat

Din mijlocul Adunării

Ce prin rugă Te-a chemat.



Du-ne Doamne cu braţ tare

În Noul Ierusalim!

Îmbrăcaţi în strai de soare

Ţie veşnic să-Ţi slujim.