Poezie TRIMITE, DOAMNE!

TRIMITE, DOAMNE!...



Trimite, Doamne, Îngerul salvării

Cum l-ai trimis cândva la Daniel

Şi scapă-mă de leii disperării

Ce vor să-mi sfâşie-al credinţei zel!



Se împlineşte, iată, profeţia

Când lumea-ntreagă pare-un Babilon

Şi necredinţa persiflează bucuria

Celor neprihăniţi cu-al urii ton.



Dar unde-s servii Tăi plini de putere

Ce nu se-aruncă-n faţa unui chip ?

Mulţi Te-au uitat şi dorm, vai, ce durere!

Căci li-e zidită casa pe nisip!



Trezeşte-Ţi grabnic, Doamne, tot poporul

Şi-n fruntea noastră pentru veci rămâi!

Deschide-ne ca şi-n pustiu Izvorul

Sunând cu goarna dragostei dintâi!



Trimite, Doamne, Îngerul la mine

Deşi nu sunt ca Daniel profet,

Cu toate că în rugăciuni spre Tine

Mă-nalţ şi eu ca fumul cel discret.



Am multe cereri şi-ntrebări, Părinte:

Răspunsul lor nu-l ştiu, nu-l înţeleg...

Dar simt mereu cum dorul Tău fierbinte

Mă vrea să fiu pe-altar un miel întreg.



Ca şi Avraam întinde-Ţi iute Mâna

Şi scoate-mă din orice-ncurcături.

Doar Tu ai pus în pieptul meu fântâna

Cea ţâşnitoare, tot după Scripturi.



O, nu lăsa ca lumea s-o astupe

Prin nevegherea lui Adam cel vechi,

Cel care de Stăpânul său se rupe

Când nu-i mai este mână, nici urechi.



Trimite, Doamne, Îngerul din slavă

Şi tot ce-n mine-i rău şi inutil

Pe loc să ardă-n flăcări ca de lavă

Iar eu, prin Duhul, să devin copil!



Scăpat de leii cruzi ai disperării

Ce mă ameninţă cu câte-un semn,

Îţi voi cânta poemul îndurării

Trăind ca fiu al Tău senin şi demn.



Trimite, Doamne, Îngerul iubirii

Spre cei căzuţi, pierduţi prin Babilon!

Transformă grabnic faţa omenirii

Prin Mielul blând ce astăzi e pe tron.