Poezie TĂCEREA VINOVATĂ

TĂCEREA VINOVATĂ



Psalmul 58



Nu tăcând faceţi dreptate

între oameni pe pământ

ci lucrând cu mâini curate

şi vestind Cuvântul sfânt.



Oamenii cei fără pace

de-i conduceţi înţelept

la Isus, atunci veţi face

lucrul cel mai bun şi drept.



Întinată-i judecata

împletită cu dispreţ

pentru Pruncul din Efrata

ce-a dat vieţii noastre preţ.



Dacă faceţi părtinire

între-ai oamenilor fii

sunteţi plini de neiubire

şi de multe silnicii.



Cinicii şi toţi ursuzii

rătăcesc furând mereu,

mint şi-apoi îşi fac iluzii

că nu-i vede Dumnezeu.



Însă Dumnezeu aude

şi îi vede azi pe toţi,

pe-autorii faptei crude

de tâlhari trufaşi şi hoţi.



El le smulge-acum dantura

celor ce-au minţit mereu

şi-au negat de sus Scriptura

spunând: "Nu e Dumnezeu!"



Iată-le acum sfârşitul:

sunt ca apele ce curg.

Le-a ajuns la os cuţitul.

Viaţa lor e în amurg.



S-a tocit săgeata urii

şi a necredinţei lor.

Strigă vorbele Scripturii

azi în piaţă spre popor:



"Vă întoarceţi dar la Mine

voi toţi fiilor trudiţi

şi-ale patimii ruine

cât mai grabnic părăsiţi!"



Cânte cel fără prihană

imnul dreptei răzbunări;

Cei ce spini au pus pe rană

gem în cele patru zări.



"Da, există o răsplată!",

spun chiar oamenii cei răi.

Domnul sfânt acum Se-arată

pentru toţi copiii Săi.



Şi le-aprinde-n inimi jarul

să lucreze cu mult spor

până nu se-nchide harul

pentru-al Domnului popor.