Poezie LOVITURA

LOVITURA



Psalmul 55.12 - 22



Nu vrăjmaşul îmi aruncă

vorbele de grea ocară,

ci tu frate-al meu de muncă

şi de dulce primăvară.



Eu te socoteam, ştii bine,

cel mai bun frate de cruce,

un prieten ca şi mine

pentru omul din răscruce.



Ce frumoasă părtăşie

aveam zilnic împreună

şi în clipe de urgie

şi în ziua cea mai bună.



Cum păşeam noi către Casa

Domnului în sărbătoare!

Şi-mpreună luam masa

într-un spirit de cântare.



Dar acum prietenia

zace-n tristă prăbuşire.

S-a dus toată bucuria

cea din gând şi din privire.



Seara-n zori şi la amiază

mă rog ca-n atâtea rânduri.

Sufletu-mi rănit oftează.

Mă smeresc şi cad pe gânduri.



Mulţi s-au ridicat din umbră

împotriva mea cu ură

ca să-mi facă viaţa sumbră

întrecând orice măsură.



Domnu-mi va aduce pace,

pacea blândă şi senină.

Voi zdrobi gândul rapace

prin a dragostei lumină.



În curând Isus, Păstorul,

plin de pace şi iubire,

mă va duce sus pe norul

pentru marea întâlnire.



După noaptea vieţii mele

ce părea fără hotare

voi primi mai sus de stele

o eternă sărbătoare.