Poezie Minciuna (3)

Minciuna



Găsim în Cartea Sfântă că Dumnezeu urăşte

Şi limba mincinoasă şi buza celui rău,

Cei credincioşi ascultă ce Domnul le vorbeste

Dar cei fireşti se-ndreaptă spre al gheenei hău.



Paziti-va cu totii de limba mincinoasă

Că-i rea si blestemată ,e-o sabie de fier,

În urma ei rămâne o viaţă ruşinoasă

Şi mulţi răniţi pe cale ce-n amăgire pier.



Pe oriunde ajunge minciuna e-o urgie

Prin case si biserici ea umblă ne-ncetat

Pe fraţii buni ii face duşmani pentru vecie,

Iar între soţi de intră…e faliment curat.



Minciuna se imbracă cu haine lucitoare

Şi are multi “apostoli” ce-o poartă ne-ntrerupt,

Atrage multă lume cu vorbe-nşelatoare

Dar roada ei amară e-al iadului sărut.



Obraznică din fire,minciuna nascoceste

Scenarii false,barfe si zvonuri fel de fel.

Doar ea e vinovată că dragostea raceste,

Ea stinge părtăsia şi slava din Betel.



Născută in mândrie ea răspandeste boală..

Noi ştim preabine cine e tatăl ei iubit.

Prin ea cel rău sădeste vlăstari de îndoială

De-aceea niciodată nu-i spuneti:“bun venit”



In Ziua Judecăţii cu totii vom răspunde

De orişice cuvânt pe care l-am rostit,

Cei mincinosi şi trufasi nu s-or putea ascunde,

In veci de veci vor plânge că nu s-au pocăit.



Dar cei a căror viată e-o bună mărturie

Trăind smeriti în pace cu sufletul curat,

Vor fi chemaţi în slavă cu Domnul Sfânt să fie

Căci au urât minciuna şi nu s-au intinat .