Poezie TOIAGUL DE MIGDAL

TOIAGUL DE MIGDAL



Eram o creangă ruptă şi uscată,

Căzută din coroana de migdal.

N-aveam nici rod, nici floare-nmiresmată...

Nici gânduri vrednice de-un ideal.



Mă aştepta doar focul cel din vatră

Sau mâna noduroasă de cioban.

Mai auzeam prin sat cum câinii latră

Când ziua se-ascundea după tăpşan.



Priveam cu jind la crengile vecine

Ce tot uscate-n pom mi se păreau.

Dar mă priveau acum pieziş, haine,

Şi plânsul meu nu mi-l înţelegeau.



Un vânt în noapte îmi cânta de jale.

Eram pierdut acum de toţi ai mei.

Plutea-n derivă gândul meu pe cale

Simţindu-mi parcă umerii mai grei.



„Ce-i viaţa asta?!..., îmi spuneam în şoaptă.

O lungă trudă sau ... un chin amar!

Voi mai găsi cândva eu calea dreaptă ?

Dar dacă azi mă strădui în zadar ?!...”



Luptându-mă pe viaţă şi pe moarte

Cu multe întrebări fără răspuns

Eu auzeam venind cam de departe

Paşi de profet grăbit ce m-au ajuns.



M-a ridicat profetul din ţărână‚

M-a şlefuit şi m-a făcut toiag.

Şi-apoi tot el m-a pus cu a lui mână

În cortul mărturiei cu mult drag.



Am nume nou din har şi din lumină:

„Toiagul lui Aaron pentru vecii”.

Dar mai erau ca simbol pentru vină

Toiegele atâtor seminţii.



A doua zi când Cortul se deschide

Aveam şi flori şi fructe de migdal.

Toiegele uscate şi livide

Păreau lipsite de orice ideal.



Deşi am fost aduse împreună

Şi aşezate toate în acelaşi loc

Prin har, doar eu primeam o roadă bună

Şi-un semn din Dumnezeul Creator.



Era câte-un toiag de seminţie.

Iar eu eram Toiagul lui Aaron.

Şi Moise-a zis: „Un semn pe veci să fie

Din Dumnezeu, din veşnicul Său Tron!”



Văzură toţi alegerea-nţeleaptă

Din Cerul sfânt adusă tuturor.

Eu am găsit deodată Calea dreaptă

Ce duce la păşune şi Izvor.

*

Toţi răzvrătiţii lumii să-nţeleagă:

Alegerea e dreptul suveran

Al Tatălui ce vrea să te-atragă

Să poţi ajunge-n noul Canaan.



Dar n-ai să poţi prin meritele tale

S-aduci o roadă bună pentru Cer

De nu alegi cea mai îngustă Cale

Cu chipul lui Isus în caracter.



El viaţa ta o face să-nflorească

În noaptea lumii doar prin Duhul Sfânt

Ca să rodeşti spre Patria cerească

Din ne-nsemnatul petec de pământ.