Poezie EDOM

EDOM



Edom se laudă cu înălţimea

Dar şi de-acolo fi-va doborât.

Nimic din lumea asta trecătoare

Lui Dumnezeu nu-I este mai urât.



Tu, cel ce ţi-ai vândut de mult credinţa

Şi dreptul tău cel de întâi născut,

Zadarnic îţi vei plânge nevegherea

Şi faptele pe care le-ai făcut!



Încrederea în sine e-o mândrie

Şi-aceasta te aruncă în abis.

De compromisuri viaţa-ţi este plină

Pe drumul larg ce-ţi stă mereu deschis.



Nu te-ai plecat spre rana dureroasă

Să-i dai un strop de mir şi de balsam.

De-aceea nici o mică mângâiere

Nu vei primi nicicând din neam în neam.



Ai râs de Israel pe când pedeapsa

Dreptăţii Mele-n lume l-a ajuns.

Ai prins fugari în marea-ţi răutate

Şi i-ai predat celui ce i-a străpuns.



Te-ai bucurat de ziua judecăţii

Care-a venit peste poporul Meu.

De-aceea ca să vină peste tine

Aceleaşi plăgi voi îngriji şi Eu.



La ce-ţi slujeşte oare-nţelepciunea

Câns ea te-a-mpins la nebunie chiar,

Tăgăduind puterea Mea cea sfântă

Şi despuindu-Mi slujba pe altar ?



Istoria în praf te va ascunde

Când vei fi aruncat de sus în hău

Să ştii, să afli pentru totdeauna

Cum va sfârşi cel arogant şi rău.