Poezie DOR PRIBEGIND

DOR PRIBEGIND



Isus scump la Tine vin

Cu-ntregul dor al vieţii mele.

Şi din adâncul meu suspin

Te chem când trec prin valuri grele.



O, Doamne sfânt, Tu mi-ai vorbit

De la întâia mea privire.

Şi-n ceasul cel mai fericit

Mi-ai pus în piept a Ta iubire.



Cuvântul Tău mi-e scut ceresc

Când lupt cu armia duşmană.

Şi tot prin el dau şi primesc

Balsam şi vin pe orice rană.



În noaptea lumii eu Te-aştept

Să-mi dai o rază de lumină

S-aleg în viaţă drumul drept

Şi conduita fără vină.



Văd mulţi căzuţi în drum spre cer.

Tumultul lumii mă seduce.

Dar eu veghez ca un străjer

S-ajut pe omul din răscruce.



Tăcerea Ta să-mi fie sfat

Când urc un deal sub grea povară.

Din Calea Ta să nu m-abat

Făcându-mi crucea mai uşoară.



Fii Turnul meu în ziua rea

Imun să fiu la vorbe rele,

Să văd, să simt cum pacea Ta

Mă-nalţă mai presus de stele.



Spre norul sfânt mereu privesc

Dorind un ceas de părtăşie

Cu pâinea Ta să mă hrănesc,

Să sorb un strop de Apă vie.