Poezie LA TINE (1)

LA TINE



La Tine, Isuse, eu vin cu mult dor

Când vremea-i destul de târzie.

Şi viaţa se stinge, ah, mult prea uşor

Ca toamna pădurea pustie.



La Tine m-aduse necazul cel greu

Când vântul pornise urgia.

Iubirea Ta, Doamne, mă cheamă mereu

În suflet să-mi dea veşnicia.



La Tine, Isuse, eu vin şi acum

Cu inima doar în suspine.

Azi lumea ar vrea să m-oprească din drum

Şi să mă despartă de Tine.



Spre Tine, Isuse, mă-nalţ ca un gând

Şi zbor peste mări de păcate.

Un înger îmi spune: „El vine curând!”

Iar vestea tot cerul străbate.



La Tine, Isuse, vin azi toţi ai mei

Ca zorii, ca stropii de rouă.

O, dă-le Tu aripi să zboare şi ei

Spre ceruri, spre Patria nouă!



Spre ceruri, Isuse-n fierbinţi rugăciuni

Îndrept eu dorinţe-arzătoare.

E timpul prin Duhul să faci azi minuni

Chemându-i pe mulţi la iertare.



La Tine, Isuse, mă poartă din nou

Iubirea cea neţărmurită.

Şi vreau totdeauna să-Ţi fiu un ecou

În lumea de patimi robită.



Să spun tuturor că Tu vei veni

S-aduci orişicui răsplătirea.

Să n-am alt motiv, o, Isus, de-a-Ţi sluji

Decât unul singur: iubirea.



Dar Tu când veni-vei, pe aripi de nor,

O, ia-mă cu Tine în slavă

Să-Ţi cânt îndurarea cu-al dragostei dor

Acolo-n eterna dumbravă