Poezie LA PIEPTUL TĂU (1)

LA PIEPTUL TĂU

după Ioan 13.23

Când vine în tăcere seara

Şi stelele răsar pe rând

Mă-nalţ spr Cer pe-aripi de gând

Ca să-Ţi aduc, Isus, povara

ce-o port plângând.



Aş vrea să-Ţi spun, Isuse, Ţie

Sub raze care trec prin nor

Că Te iubesc ... şi-mi este dor

De-a Ta sublimă-Mpărăţie,

de-un nou Tabor.



Mi-s vorbele, vai, prea sărace

Şi sufletul de spini rănit!...

Dar Tu prin har m-ai mântuit

Să-Ţi duc mesajul Tău de pace

spre cel trudit.



De-aceea mă îndrept spre Tine,

Pe drumul meu de zbucium plin

Să-mi fie glasul Tău suspin.

Privirea Ta să mă aline

cu-al ei senin.



Chiar dacă azi eu nu-Ţi văd Faţa

Simt Dragostea ce Te-a purtat

Pe-o cruce pentru-al meu păcat.

De dragul Tău mi-e dragă viaţa

cu-adevărat.



E-o noapte-atât de-apăsătoare...

Luminile se sting în geam...

Dar fiii Tăi din Avraam

Te-aşteaptă-n slava Ta cea mare

ca un balsam.



Aş vrea să Te privesc în faţă

Cu gând smerit ca şi Zacheu,

Dar n-am putere, Domnul meu.

Şi nu trăiesc decât o viaţă

greşind mereu!...



Voi duce crucea mea în spate

De dragul Tău, iubit Isus,

Cum Tu la Golgota Te-ai dus

Să-mi dai din ceruri libertate

şi-un har nespus.



Când lumea vrea să mă înşele

Şi să mă tragă-n mreaja sa,

Când lupta vieţii-i tot mai grea,

Eu simt în barca vieţii mele

prezenţa Ta.



Pe cerul meu chiar şi furtuna

De s-ar porni cu-al ei tumult,

Eu vreau ca şi Ioan demult

Să stau la pieptul Tău întruna

şi să Te-ascult!



Când negrul dor al firii mele

Mă-mpinge către-al lumii hău,

Te rog, păzeşte-mă de rău!...

Şi du-mă Tu, mai sus de stele,

la pieptul Tău!