Poezie Clipa (2)

CLIPA



Ce vei spune, om pribeag,

Când din astă tristă lume

Ai să pleci pe-un alt meleag

Ca un râu vuind în spume ?



Apa lui o vezi cum trece,

Pietrele mereu rămân.

Nu poţi fi la toate rece

Chiar de-ajungi modest bătrân.



Fă-ţi tot timpul socoteala

Vieţii tale de soldat

Până vei sfârşi beteala

Ce din ceruri ţi s-a dat.



Cine îşi cunoaşte ora

Când cu-al morţii sale tren

Va zbura spre aurora

Fericitului Eden ?!



Dacă-n lume nu se poate

Clipa morţii să ţi-o ştii,

Eşti tu gata soră, frate,

Pentru cer şi veşnicii ?



Iată, Domnul Se întoarce.

Tot pământu-L va vedea.

Îl aştepţi cu dor şi-n pace

Luminând prin viaţa ta ?...



Eşti tu mărturie bună

Printr-un cuget pur şi treaz,

Să fii tare în furtună

Şi statornic în necaz ?



Domnu-n drumul tău Se-arată

Să te-ajute-n orice greu..

Ai tu inima curată

Ca să-L vezi pe Dumnezeu ?