Poezie Aşteptarea ne-nţeleasă

Aşteptarea ne-nţeleasă



De-a lungu-a patru mii de ani

De la căderea din Eden,

Aflat pe propriul său teren,

Omul, înconjurat de duşmani

A aşteptat, să se-mplinească

Făgăduinţa cea cerească.



Şi totuşi, când s-a împlinit

Valoarea Ei spirituală

N-a fost primită, ci-ndoială

Cel Rău în suflete-a sădit,

Cum că-n persoana lui Isus

Nu-i El Mesia, cum s-a spus.



Ei L-aşteptau să-i izbăvească

De-oştirile cotropitoare

Ale romanilor ce-n răzbunare,

Nu încetau să-i umilească

Ca naţiune, ca popor,

Sub jugul greu şi-apăsător.



N-au înţeles la timp solia,

Că Cel promis să-i izbăvească

Şi de păcat să-i mântuiască

În prooroci, numit Mesia,

A venit, precum s-a zis

Şi cum în Scripturi este scris.



Ei aşteptau, să-i libereze

Din a Cezarului supuneri,

Dar El a dus crucea pe umeri,

Din rol n-a vrut să dezerteze,

Şi-a dus-o până la Calvar

Dând lumii timpul cel de har.



Flavius Laurian Duverna

18 septembrie 2012