Poezie CU CÂT ALERG

CU CÂT ALERG



Cu cât alerg mai mult spre Casă,

Cu-atât mă arde-un dor nespus

După-acea zi, cea mai frumoasă,

Când voi fi-n Cer lângă Isus.



Cu cât alerg mai mult spre ţintă

Cu-atâta văd cum Domnul sfânt

Nu poate nicidecum să mintă

În nici-o slovă din Cuvânt.



Cu cât alerg mai mult spre tine,

Ceresc şi sfânt Ierusalim,

Cu-atât văd Golgota mai bine

Prin prisma harului sublim.



Cu cât alerg mai cu-nsetare

Precum un cerb către izvor,

Cu-atât primesc înviorare

Din partea bunului Păstor.



Cu cât mai mult duc Vestea Bună

Trudiţilor de pe pământ,

Cu-atât în pieptul meu răsună

Noi armonii din cerul sfânt.



Cu cât alerg spre întâlnirea

Cu fraţii mei din Adunări,

Cu-atât învăţ s-ascult Iubirea

Ce mă-ntăreşte-n încercări.



Cu cât alerg spre-Mpărăţie

S-o văd şi-apoi să intru-n ea,

Cu-atâta simt ce bucurie

Primesc şi-n suferinţa grea.



Cu cât alerg pe Calea vieţii

De Duhul Sfânt înflăcărat

Cu-atât simt zorii dimineţii

Ce mă vor duce la-Mpărat.



Cu cât învăţ s-ascult Scriptura

Şi s-o-mplinesc în viaţa mea,

Cu-atât mi-e dragă-nvăţătura

S-o pot şi altora preda.



Cu cât alung din mine somnul

Noi spice pe ogor s-adun,

Cu-atât mă odihnesc în Domnul

Şi văd cât este El de bun.