Poezie CA TINE

CA TINE



Smerindu-mă la fel ca Tine,

Învaţă-mă să Te urmez

Spre-aceleaşi zări de pace pline

La care vrei, Isus, ştiu bine,

Prin harul Tău să ancorez.



Nu umilinţa de faţadă

Să fie-a vieţii mele stea,

Ci omul vechi mereu să cadă

Ca frunza galbenă în stradă

Îndeplinind porunca Ta.



Să-mi fie sfetnici modestia

Dar şi blândeţea Ta, Isus.

Să am prin ele bucuria

De-a-Ţi căuta Împărăţia

De orice-n lume mai presus.



Să port în trup semneleTale

Ca predici vii prin tot ce sunt.

De-aş fi pe munte sau pe vale

Să nu aleg culcuşul moale

Ci piatra sfântului Cuvânt.



Isuse, n-am multă putere

Dar când sunt slab Tu mă-ntăreşti.

Şi chiar de-aş bea oţet şi fiere

Tu-mi dai eterna mângâiere

Ca să-mi arăţi cât mă iubeşti.



Rămâi, rămâi Te rog cu mine

Când vin ispite fel de fel.

Să mă încred mereu în Tine

Şi-aici şi-n viaţa care vine

Cu veşnicul Emanuel.

*

Chiar dacă noaptea se lungeşte

Şi văd fecioare aţipind

Isus cel drag în veci trăieşte.

Tu suflete te pregăteşte

Pe norul sfânt să-L vezi venind.