Poezie Telefonul

Telefonul



Un telefon de rugăciune

E bun în casa orişicui.

Prin firul faptei tale bune

Asculţi mesajul cerului.



Vorbim cu mulţi din lumea largă:

Un semănat fără sfârşit.

Dar cine către cer aleargă

Va fi de Domnul preţuit.



Din Biblie se-aude glasul:

„Tu cheamă-Mă şi-ţi dau răspuns!

Fii treaz pe cale la tot pasul.

Şi harul Meu îţi e de-ajuns.”



De-ai fi sărac şi fără slavă,

De-ai fi un om al nimănui

În lumea tristă şi bolnavă,

Isus din largul Cerului,



Urechea Lui chiar El îşi pleacă

S-asculte-al inimii suspin

Când ruga ta nu-i doar o joacă

Ci-un revărsat de suflet plin.



Nu sta nicicum la îndoială,

Nu-ţi pierde vremea cu-ntrebări.

Pe banca rugăciunii şcoală

Descoperi sfinte aşteptări.



Un frate-ţi dă curaj în luptă

Şi-o soră viziuni cereşti

Să stai în veghe ne-ntreruptă,

Să fii mai matur decât eşti.



De multe ori îţi pierzi puterea

Şi cazi în nas printre duşmani.

E greu să-nvingi singur durerea

Ce te-a străpuns în Ghetsimani.



Un sol ceresc Tatăl trimite.

Ridică-te oricum de jos

Şi prinde gânduri fericite

Ce-ţi vin acum de la Cristos.



El S-a rugat astfel fierbinte:

-„O, Tată, fie voia Ta!

Ascultă-Mă din cer Părinte!

Paharul ia-l din faţa Mea!



E-atât de crudă despărţirea...

În voia Ta veau să rămân!...”

Şi-astfel a triumfat Iubirea

Din Dumnezeu Atotstăpân.



Răsună glasul rugăciunii

Ce-n Ghetsimani ne-a copleşit.

Eram mai negri ca tăciunii

Dar El prin sânge ne-a albit.

*

Cei ce dormiţi la rugăciune

Dacă pe Domnu-L mai iubiţi

Azi Duhul Sfânt din cer vă spune:

-„Mai este timp să vă treziţi!...”



De dragul mântuirii noastre

Isus în cuie a răbdat.

Şi-apoi în zările albastre

Spre Tatăl Duhul Şi-a nălţat.



A înviat ca o dovadă

Că Jertfa Lui ne-a mântuit.

Dar staţi de-acum pe baricadă

Slăvind pe Mirele iubit.



Nimic din lume nu vă fie

Mai scump, mai nalt şi mai frumos

Decât să staţi în părtăşie

Cu Mirele Isus Cristos!



E-atât de minunat Izvorul

Acestui har nemuritor

Să stai de vorbă cu Păstorul,

Cu dragul nostru Salvator!



Să-I spui cu faţa ta voioasă,

Cu dorul tău cel de copil,

Că-I dai inima ta drept casă,

Iar ca prinos un gând umil!



Un strop de-adâncă mulţumire

Să fii tu însuţi pentru El

Trăindu-ţi viaţa prin iubire

Cum a trăit-o blândul Miel!