Poezie SIMON DIN CIRENA

SIMON DIN CIRENA



Nu poţi merge pân la capăt

Cu dorinţa de-a iubi,

Dacă nu-ţi duci crucea vieţii

Eul tău a-l răstigni.



Când nu ai nici o scăpare

Mulţi în faţă te-or huli.

Dar speranţa nu ţi-o pierde:

Doar iubind vei birui.



Fala lumii e-o capcană.

Răzbunarea-i boală grea.

Nu să judeci cu asprime

Este misiunea ta.



Lumea-ţi va lua doar haina

Şi toţi banii tăi puţini.

Vei simţi doar ţepii urii

Din cununile cu spini.



Cu Isus tu stând alături

Braţul tău s-a oţelit

Învăţând să duci povara

Celor ce s-au prăbuşit.



Nu mulţimea să te-oblige

Pe Isus a-L ajuta,

Ci doar Duhul slavei sfinte

El putere îţi va da.



Iar când ridica-vei crucea

Pentru Mielul cel sublim

Să-ţi primească rugăciunea

Aripă de heruvim.



În urechea ta batjocuri

Valuri multe s-or opri.

Nu uita în toate astea

Că Isus te va iubi.



Vor veni din nou bătrânii,

Fariseii cei moderni.

Un covor de explicaţii

Vor dori să le aşterni.



Dar răspunsul tău prin rugă

Şi prin lacrimi poţi să-l dai.

Şi astfel vei fi aproape

Mult mai mult de-al păcii rai.



Sfinţii toţi vor înţelege

Cum a pătimit Isus.

Dar a biruit prin Cruce

Şi vrăjmaşu-a fost răpus.



Simone de la Cirena,

Drumul tău nu-i prea uşor

Dar străbate veşnicia

În cel mai de taină zbor.



Vestea ta s-a dus prin vreme

Prin toţi îngerii cei sfinţi.

Crezul tău înseamnă fapte,

Nu doar lacrime fierbinţi.



Gloata cea înfuriată

E şi azi doar spectator.

Ea doreşte „circ şi pâine”

Nu pe Sfântul Salvator.



Omenirea noastră calcă

Stropi de sânge prea curat,

Când Isus rabdă pe Cruce,

Mielul cel nevinovat.



Simone, azi ce poţi face

Pentru cei ce-n lume cad,

Însă nu pe calea-ngustă

Ci pe drumul către Iad ?!



Ei sunt azi pe calea largă

Fără cruce, fără spini.

Dar finalul alergării

Va fi plin de mărăcini.



De pe căile plăcerii

Cât de bine-ar fi să-i chemi

La Isus, pe calea Crucii,

În aceste triste vremi.



E mai bine să-ţi duci crucea

Şi să plângi cu-al tău Isus

Decât să ajungi în chinul

Ce nu are-n veac apus!