Poezie POEM DE CRĂCIUN (1)

POEM DE CRĂCIUN



Din vremuri trecute ascult o poveste.

Prin ea glasul mamei astfel mi-a vorbit:

Cu dor de salvare, din câmpuri celeste,

Isus, Prinţul slavei, la noi a venit.



În frigul acela când iarna soseşte

Maria-ntr-o casă ea loc nu găsea.

În grajd cu-animale un Fiu gângureşte

Sub cruntă robie poporul gemea.



Cezarul Augustus dăduse decretul

Să-şi numere-n acte pe-ai Romei ostaşi.

Dar Tatăl din ceruri ştiuse secretul:

Maria şi Iosif prin noapte fac paşi.



Coboară în taină spre ţara natală,

Se-opresc în Iudeea, oraş Betleem.

Venirea lor astăzi lipsită-i de fală.

De mare mulţime şi străzile gem.



Deşi vin din David, din viţă regească

Ei n-au nici-o casă ca han de dormit.

Maria Fecioara e gata să nască

Şi-atunci la un staul cei doi s-au oprit.



Din ceruri lumină de îngeri coboară

Vrând parcă Cetatea s-o scoale din somn.

Deşi este noapte în frigul de-afară

În iesle Se naşte al Cerului Domn.



În grajdul acela de oi şi de vite

Căldura-i miracol şi mieii-I sunt fraţi.

Maria şi Iosif cu feţe uimite

Privesc la păstorii de-acum adunaţi:



-„Solie de cântec, de har şi lumină

Văzurăm cu toţii şi-un înger ne-a spus

Că-n noaptea aceasta în ieslea de tină

Născut e Mesia cu nume Isus!...”



Maria ascultă şi Iosif tresare...

De-o noapte şi-aduce aminte şi el

Când solul din ceruri îi face-o chemare:

-„Fii soţul Mariei, iubeşte-o la fel!



O taină din Ceruri în trupul ei poartă

Din Duhul Se naşte Mesia Isus!”

Şi Iosif se duce să-i bată în poartă,

S-o ia pe Maria cum îngeru-a spus.



Dar vremea trecuse şi, iată, minunea:

În lumea finită Cel Sfânt S-a-ntrupat.

Zidită e puntea ce trece genunea.

Păcatul prin Jertfă va fi-ndepărtat.



Veni-vor prin noapte şi magii şi steaua

Şi grecii şi neamuri din multele ţări

În strai de lumină mai albe ca neaua

Vestind pe Mesia-n albastrele zări.



Doar tu stai departe cu ochi ca de gheaţă.

Refuzi îndurarea cu-al dragostei Fiu.

Dar Tatăl te-aşteaptă, te cheamă la viaţă.

O, vino, amice cât nu-i prea târziu!...