Poezie DIN PLAIURI CARPATINE

DIN PLAIURI CARPATINE



Din spaţiul nostru carpatin

Vegheat de ochiul Tău ceresc,

Pe unde râul curge lin

Şi holdele se unduiesc,



Ţi-aduc prinosul meu Isus

Pentru noianul sfânt de har

Ce mântuirea ne-a adus

Prin Jertfa Ta de pe Calvar.



Din Făgăraş până-n Ceahlău,

Fă-Ţi drum prin inimi de granit

Schimbând oriunde gândul rău

În visul cel mai fericit.



Din Semenic până-n Bihor,

Aş vrea să stau în părtăşii

Cu fraţii mei de cânt şi dor

Ce-aşteaptă firul Apei vii.



Din Dobrogea până-n Banat,

Pe malul Dunării, aş vrea

Cuvântul Tău să-mi fie sfat

În orice zi din viaţa mea.



Din Bucovina în Ardeal

Cutreier munţii cei semeţi

S-ascult păstorul din caval

cu viersul vechilor profeţi.



Din Maramureş până-n Prut

Pe drumuri cu miros de fân,

Te rog să fii al nostru scut

Şi-ntregului popor român.



Iar de mai sunt pe-al nostru plai

Mulţi mărăcini şi arbori goi

Noi ştim că pietrele prind grai

Sub harul bucuriei noi.



O, vino-n mijloc de grădini

Tu, Grădinarule ceresc,

Şi scapă-ne pe toţi de spini

În spaţiul nostru românesc!



Stăpâne bun, îmi amintesc

Cum i-ai promis lui Avraam

Că binecuvântări ţâşnesc,

Din taina lui, spre orice neam.



Şi-acum, cu suflet de român,

La poala Ta, în lacrimi cad:

„O, ia-ne rând pe rând la sân

şi fă din noi ceresc răsad!”