Poezie CANANEANCA

CANANEANCA



O femeie cananeancă

A venit la Domnul sfânt

Şi-a dorit să I se-nchine

Cu faţa pân la pământ.



N-a putut să se ascundă

Mesia de cei smeriţi

Ce veneau cu-a lor credinţă

Spre a fi tămăduiţi.



Chiar şi Tirul şi Sidonul

Vor afla divinul foc

Că Isus are putere

Ca să vindece pe loc.



Cananeanca din cetate

Despre Domnul a aflat.

Fiica ei era robită

De un demon necurat.



Nimeni n-a putut să-l scoată

Boala ei să-şi afle leac.

Şi plângea sărmana mamă

Zile ce-i păreau un veac.



Dar deodată se aude

În Cetate de Isus,

Proorocul Galileii

Ce-a venit din cer de sus.



El făcuse multe semne,

Vindecări şi mari minuni.

Ea aflase despre toate

Şi-L chema în rugăciuni:



„Doamne sfânt, Te rog ai milă

şi opreşte-Te în drum!

Fiica mea e grav bolnavă.

Vindecă-o chiar acum!



Scoate-l pe cel rău afară!”

Ochii-i sunt de lacrimi plini.

„Cum să ia Stăpânul pâinea

ca s-o deie la străini ?!...”



„Da, e-adevărat, răspunse,

Cananeanca cu mult zel,

Dar din masa cu bucate

Va mânca şi un căţel.”



Cad firimituri sub masă

Cu cât oaspeţii-s mai mulţi.

Cerul încă mai oferă

Daruri pentru cei desculţi.

*

Dacă n-ai o pâine-ntreagă

Din profundele Scripturi

Cât de bine-i, frate dragă,

Să ai doar „firimituri”.



Să te mulţumeşti cu ele

Şi pe Domnul să-L slujeşti

Neatins de-a lumii rele

Şi de poftele lumeşti.



Cunoştinţa-i fragmentară

Şi Credinţa e un dar.

Duhul Sfânt e-a ta comoară

Dacă urci pe-al Său altar.



N-asculta de firea veche

Ce te bate pe obraz.

Fii a Domnului ureche

Într-o lume de necaz.



Pentru cei ce-şi plâng trecutul

Că nu-L au pe Dumnezeu

Le fii tu prin rugă scutul

Care-i apără la greu.



Strigă precum Cananeanca

Către Domnul s-a rugat.

Şi Isus pentru-a ei fiică

Din adânc a cuvântat:



„Pentru vorba-aceasta, du-te!”

Duhul rău a şi ieşit.

Pe-a credinţei vii redute

Bolnavu-i tămăduit.



Dă azi piedici la o parte:

Gândul minţii omeneşti,

Frica noastră cea de moarte.

Vino la Isus cum eşti!



Spune-I tot ce te apasă,

Chinul tău şi-al celor dragi.

Domnu-n drumul către Casă

Vrea pe alţii să-i atragi.



Să le spui ce mângâiere

Este-n vorba lui Cristos

Pentru orice grea durere

Din smeritul credincios.



Nu e fiu şi nu e fiică

Pentru care nu-i balsam.

Domnul vine, te ridică,

Fiu născut din Avraam!



Pribegit-ai în neştire

Fără pacea lui Isus.

El te-aşteaptă cu iubire

Chiar în Patria de sus.