Poezie DUMNEZEU VORBEŞTE

DUMNEZEU VORBEŞTE



Psalmul 50



Dumnezeu, Domnul vorbeşte

şi pământu-ntreg îll cheamă.

Cine îi aude glasul

să-I răspundă fără teamă.



Din Sion ce poartă chipul

frumuseţilor divine

de acolo străluceşte

Domnul păcii care vine.



Dumnezeul nostru mare

strigă insistent, nu tace.

Focul sfânt îl însoţeşte

şi-n furtună Se întoarce.



Vocea Lui spre cer se-ndreaptă

însă cheamă şi pământul,

pe toţi cei ce încheiat-au

prin credinţă legământul:



- "Strângeţi-Mi azi credincioşii

care Mi-au jurat credinţă

bizuindu-se tot timpul

pe a Mea făgăduinţă,



care-au preţuit în totul

Jertfa unică de sânge

cea pe care Eu am dat-o

într-un Trup pe toţi a-i strânge!"



Şi atunci vesti-va cerul

veşnica neprihănire

dăruită tuturora

prin credinţă şi iubire.



Domnul zice: "O, ascultă,

tu poporul Meu iubit,

glasul ce te-nştiinţează

azi la timpul potrivit!



Eu nu pentru-a tale jertfe

te tot mustru şi te-aştept

ci-ţi cer lacrimi de căinţă

ca să afli drumul drept.



Toate fiarele pădurii,

tot ce mişcă pe pământ,

păsările care zboară,

toate ale Mele sunt.



Dacă Mi-ar fi foame Mie

n-aş putea Eu să mănânc

când Eu sunt din veşnicie

şi ştiu tot ce-i în Adânc ?!



Să mănânc Eu carnea, oare,

cea de tauri sau de ţapi ?!

Adu-Mi jertfa mulţumirii

dacă vrei prin ea să scapi.



Împlineşte-ţi juruinţa

ce-ai făcut-o-n faţa Mea.

Cheamă-Mă întotdeauna

nu doar în furtuna grea!



Nu-nşira legile Mele

dacă nu le împlineşti.

Nu vorbi de Legământul

plin de mari virtuţi cereşti



dacă tu urăşti mustrarea

din Cuvântul ce ţi-am dat,

şi-ţi uneşti cărarea vieţii

cu cel rău şi desfrânat.



Tu dai drumul gurii tale

şi spui multe viclenii,

clevetiri nimicitoare

de destine pe vecii.



Astfel fratele tău plânge

şi ţi-e mama în dureri

pentru vorba ne-nţeleaptă

spusă astăzi ca şi ieri.



Ai crezut că sunt ca tine:

n-am să ştiu ce-i rău sau bun.

Dar te voi mustra cu-asprime.

Totu-n faţă am să-ţi pun!"



*

Voi, care uitaţi pe Domnul,

fiţi atenţi cu harul Său!

Regretaţi-vă păcatul

şi lăsaţi-vă de rău.



Să nu vină sfâşierea

morţii negre peste voi

şi să staţi la judecata

cea din Ziua de apoi.



Clipele de mântuire

le-aţi lăsat şi, vai, s-au dus!

Nu veţi mai avea scăpare

în al vieţii trist apus.



Cel ce-aduce mulţumire

azi ca jertfă pe altar

şi veghează-ntotdeauna

să nu stingă sfântul jar



el va auzi chemarea

ca o trâmbiţă în drum:

- "Vino, fiule, acasă

să te odihneşti de-acum!"