Poezie In vreme de razboi

Este vreme de razboi,

Luptele-s insangerate..

Ies ostasii cate doi,

Cu scuturile inaltate..





Imparatul i-a trimis

Sa lupte far' de incetare.

zmulgand graul din abis

Si-aducandu-l in granare.





Au luptat pe plai strain

Toti ostasii-mparatiei,

cu toti ce-s fiii lui Cain,

Nascuti robii vicleniei.

l

Sa nimiceasca oastea sfanta

Si-au chemat insusi stapanul,

Si-acum in lupta,taras se-avanta,

Din toti ostasii,numai unul.





Cu haina alba zdremtuita,

spre-mparat vine la pas..

Cu-o platosa ce-i ruginita

Ultimul ostas ramas.





:Imparate,imparate..

Batalia e pierduta,

Hainele imi sunt patate,

Iar sabia sfanta,mi-este rupta..

Toti cazura-n desnadejde

Insumi eu ma trag pe coate..

Lumea-i plina de primejdia,

Sa lupte robu-ti..numai poate.

Peste tot e-mpotrivire,

Peste tot sunt serpi si lupi,

Dar stiu ca poti,doar cu-o privire,

Gatlejul lor,sa il astupi.



Saltandu-l de mana dreapta

Imparatul il saruta,

Si-l inalta inc-o treapta

Zicand"Fiule,asculta,

Nu te teme de furtuna

Nici de noapte,nici de lume!

Sa ai in sufelt voie buna

Caci porti pe frunte al Meu Nume!

Toate fost-au biruite

Cu Mine totul tu poti duce..

Sunt cu tine prin ispite,

Sunt cu tin plecat sub cruce..

Candva tot raul o sa piara,

Tu doar de Mine sa asculti..

Dute dar de lupta iara,

si salta pe ce-i ce-s cazuti.!"





Luand o haina innoita,

Si-mbracand toat-armatura,

Porni sa biruie-n ispita,

Cu cai de foc,tragand trasura

Ostasul cel cu arme noi..

Caci azi e veme de razboi.