Poezie CREDINŢA IZBĂVIRII

CREDINŢA IZBĂVIRII



Psalmul 44



Ne-au spus de mult părinţii noştri,

ne-au povestit tot ce-au văzut

când prin lucrări de izbăvire

le-ai fost nebiruitul scut.



Cu mâna Ta, Tu neamuri multe

din faţa lor le-ai izgonit.

Şi-apoi cu-a Ta credincioşie

ca nişte cedri i-ai sădit.



Ei nu prin sabie şi arcuri

au triumfat spre Canaan,

ci braţul Tău atotputernic

i-a izbăvit de-orice duşman.



Nu braţul lor cel slab şi moale

ci dreapta Ta i-a ridicat.

Şi doar lumina feţei Tale

mereu, prin har, i-a îndrumat.



Tu îi iubeai cu-aşa iubire

cât nu încape în cuvânt.

Tu eşti eternul nostru Rege

şi sus în cer şi pe pământ!



Cu Tine doborâm vrăjmaşii,

cu Numele Tău ne fălim.

Noi nu ne-ncredem în oştire,

în arma ce o pregătim.



Ci aşteptăm doar de la Tine

o nouă izbăvire iar.

Tu n-ai lăsat nici o credinţă

să Te adore în zadar.



Şi niciodată de ruşine

nu-i vei lăsa pe-ai Tăi copii.

Dar cei ce ne urăsc întruna

vor fi de râs pentru vecii.



De-aceea-n orice zi ne place

să Te mărim prin imnuri noi

căci şi acum ca şi-n vechime

Tu, Doamne Sfinte, eşti cu noi.



Chiar dacă suferim înfrângeri

când Tu la încercări ne pui

noi, Doamne, ştim atât de sigur:

la oameni izbăvire nu-i.



Ne fie crucea cât de-amară

şi-ocările ce ne ţintesc

vom auzi de sub povară

suspinul Tău adânc, ceresc.



Vom şti că suferi împreună

cu ucenicii pe pământ

ca să le dai o izbăvire

şi să-i primeşti în cerul sfânt.