Poezie UN GAND FRUMOS (1)

UN GÂND FRUMOS



Nepoatei mele Elisabeta



C-un dor senin

De soare plin

În astă zi ţi-aduc voios

Pe-o aripă de har divin

Un gând frumos.



Priveşte sus

Cu dor nespus

Un Astru sfânt,

Şi-ascultă-n freamătul de vânt

Cuvântul drag al lui Isus,

Balsam ceresc

Din infinit

Ca să-ţi aducă mângâieri

Şi bucurii

în care tu nici nu mai speri,

pe care azi nu le mai ştii...

Ascultă glasul sfânt, duios,

Cu pacea Domnului Cristos!



Pe căi de vis

De nedescris,

Către înaltul Paradis,

Te-nalţă lin

Prin ruga ta de-adânc suspin

Alături de-acest gând senin:

Rămâi,

Rămâi dar în Cristos!

Şi dăruie-I al tău prinos

Cu gândul tău cel mai frumos.



De ziua ta

Urarea mea

e-o floare albă ca de nea:

să-ţi fie cerul fără nori

iar visul tău plin de splendori.

Şi viaţa ta un turn înalt

Ca o coloană de bazalt.

Să fii în lume unduios,

Pe arşiţă, vânt răcoros.

Să fii un sol al lui Cristos

Şi peste tot

Un gând frumos.