Poezie Cautare (3)

CĂUTARE



Ce lungă este aşteptarea

În pieptul slab şi zbuciumat!

Pe unde Ţi-ai croit cărarea?

Alerg, Te caut cât e zarea!

De ce-ai plecat?



Înaintând pe cer agale

Stăpâna nopţii mi-a zâmbit.

Dar eu mai hotărât pe cale

Înfrunt şi frigul în rafale

Fără sfârşit.



Iar vântul, într-o poposire,

Pribeag în zarea de-ametist,

Doar printr-o scurtă unduire

Mă-ntreabă-n cuget, c-o privire:

„De ce eşti trist?”



N-am nici răspunsuri potrivite,

Nici nu-nţeleg că-n drumul meu

Sunt taine nedescoperite

Şi haruri încă neprimite

Din Dumnezeu.



Am obosit de alergare

Şi eu şi luna în apus.

Dar în aceeaşi frământare

Mă-ntreb din nou: „Isuse, oare

Unde Te-ai dus?”



Dar dintr-odată pe Planetă

Un sol cu chip ceresc şi blând,

c-un aer cald, fără vendetă,

suna spre lume c-o trompetă:

„Eu vin curând!”