Poezie STRAJA

STRAJA



Psalmul 39



Pune, Doamne sfânt, o strajă

înaintea gurii mele,

limba mea să o vegheze

ca să nu spun vorbe rele!



Multe se mai spun oriunde:

vorbe, vorbe de tot felul.

Dar vorbirii mele-n lume

Biblia să-i fie ţelul.



Mulţi îşi fac o meserie

din vorbirea lor cuminte.

Tu ajută vorbei mele

adevărul să-l prezinte.



Printr-o vorbă de paradă

am greşit destul în viaţă.

Fă ca să-mi rostesc cuvântul

fără-a căuta la faţă.



Dar când răul mă pândeşte

zilnic, Doamne, prin unghere,

ca să tac atunci, mai bine,

numai Tu să-mi dai putere.



Nu vreau să mă iau la ceartă

ca şi Eva cu un şarpe.

De furtuna unei vorbe

cât mai mult să stau departe.



Îmi păzeşte, deci, Părinte,

(ca să nu cunosc abuzul)

vorba, gândul şi privirea,

fapta mea, dar şi auzul.



Pentru glasul Tău, Isuse,

treaz să fiu întotdeauna.

Şi prin Adevărul vieţii

să-nving moartea şi minciuna.