Poezie Dorinta (6)

DORINŢA



Psalmul 38.9



Doamne, Tu-mi cunoşti dorinţa

sufletului meu trudit,

însă ştii şi suferinţa

care-o port necontenit.



Ştii că eu doresc, Părinte,

să las obiceiul rău

şi să iau de azi aminte

numai la Cuvântul Tău.



În această lume plină

de necazuri şi nevoi

sufletu-mi mereu suspină

după harul vieţii noi.



Tu ce eşti în strălucire

dă-mi şi mie darul sfânt,

să vestesc a Ta iubire

printre oameni pe pământ.



Însă mai doresc la Tine

Tu pe-ai mei, pe toţi cei dragi,

cu mijloacele-Ţi divine

către ceruri să-i atragi.



Dacă-n zile zbuciumate

mă întrebi ca pe olog,

eu şi pentru sănătate,

Doamne Sfinte, azi Te rog!



Pentru mic şi pentru mare

care zac în mari dureri,

fă şi-acum o scăldătoare

ca Betezda cea de ieri.



Pentru pace, pentru pâine,

Doamne, dă-ni-le şi azi!

Ştiu că ziua cea de mâine

va veni cu-al ei necaz.



Pentru Duhul mângâierii

Te-aş ruga neîncetat,

toarnă-L ca o ploaie-a verii

pe ogorul însetat.



E nevoie iar de daruri

de la Duhul cel promis.

Vino cu-ale Tale haruri

cum profeţii au prezis!



Ştiu că mare Ţi-e lucrarea

dar sunt lucrători puţini.

Înnoieşte-Ţi iar chemarea

printre maci şi printre crini.



Scoate-Ţi lucrători la vie

şi-apoi umple-i Tu de Duh.

Cântece de bucurie

să se-audă în văzduh.



Să se vadă iarăşi semne

şi minuni, de-o să-i asculţi.

"Astea ce-ar putea să-nsemne ?",

să se-ntrebe astăzi mulţi.



Multe doruri ne frământă,

multe-aş mai avea să-Ţi spun

dar la crucea Ta cea sfântă

toate, Doamne, Ţi le-adun.



Chiar când ruga mea e slabă

în al nopţii trist fior,

vino, vino mai degrabă!

Eu Te-aştept cu-atâta dor!