Poezie MĂRTURISIRE (1)

MĂRTURISIRE



Psalmul 36



Făr'delegea lumii-aceşti

azi îmi spune mie:

"Nu-i nimic în zări cereşti,

Sus în veşnicie!"



"Oamenii sunt foarte răi

unul pentru altul!"

Însă chiar pe-aceste văi

a trimis Prea-Naltul



Fiul Lui cu chip de lut,

să ne dea lumină.

Şi atunci toţi am văzut

neagra noastră vină.



Omul ? Da, e trecător

ca şi umbra goală.

Dar exist-un Creator

cu a Vieţii şcoală.



Omul se gândeşte doar

cum să-nfăptuiască

visul său cel milenar:

să se fericească.



Doamne, bunătatea Ta

e atât de mare,

mai înaltă ca o stea

dincolo de soare!



Credincios eşti Tu mereu

celui care-Ţi poartă,

chipul Tău în ceasul greu

pe a lumii hartă.



Drept eşti Tu ca munţii mari,

ca Adâncul mării.

Tu îi faci pe cei slabi tari

în ziua-ncercării.



Tu pe toţi îi sprijineşti:

oameni şi-animale,

când le dai din zări cereşti

darurile Tale.



Cât de bun şi scump eşti Tu

zi de zi în viaţă!

Duhule azi mă condu

cu a Ta povaţă.



Doar la umbra Ta să fiu,

Doamne, vreau întruna!

Chiar în cel mai trist pustiu

Tu îmi eşti cununa.



Adăpost Tu eşti oricui

care Te alege,

ce Te vrea în viaţa lui

veşnicul său Rege.



Tu eşti harului izvor,

har ce ne alină

şi cu unda lui de dor

toarnă-n noi lumină.



Prin lumina Ta mulţi văd

dragostea ce-o sameni

ca din veşnicul prăpăd

să scapi mii de oameni.



Peste toţi de pe pământ

varsă-Ţi, Doamne, mila

câtă vreme Harul Sfânt

nu-şi închide fila!