Poezie PSALMUL BINECUVANTĂRII

PSALMUL BINECUVÂNTĂRII



Psalmul 34



Binecuvântat fii, Doamne,

de-al meu suflet omenesc!

Când Te laud vreau, Părinte,

ca să-Ţi spun tot ce greşesc.



Eu cu cât îmi văd păcatul

mai negru, mai fioros,

cu atât pricep mai bine

cum din moarte Tu m-ai scos.



Şi cu-atât în orice vreme

laude prin har îţi cânt

căci Tu eşti atât de mare,

bun şi iertător şi sfânt.



Laudele nu le merit.

Dar la glasul lor duios

toate Ţi le voi aduce,

ca pe cel mai sfânt prinos.



Să asculte Vestea Bună,

să Te laude mereu,

orice om din astă lume

cu credinţă-n Dumnezeu!



Să asculte toţi orfanii

Vestea marii bucurii,

că avem în cer un Tată,

sus acolo-n veşnicii!



Lăudaţi-L toţi pe Domnul!

L-am strigat şi mi-a răspuns.

Mi-a trimis din cer lumină

şi cu untdelemn m-a uns.



Mă temeam de mine însumi

şi de oamenii cei răi,

Însă El mi-a pus în suflet

ale dragostei văpăi.



Iată, deci, cum izbăvirea

de la Domnul am primit,

când vrăjmaşii, plini de ură,

să mă piardă s-au pornit.



Când priveam ades la oameni

întristarea mă lovea,

dar acum privesc la Domnul

şi El este ţinta mea.



Nici ruşinea nu mai poate

să m-atragă-n laţul ei,

câtă vreme am în Domnul

al încrederii temei.