Poezie FERICIREA IERTĂRII

FERICIREA IERTĂRII



Psalmul 32



Cât de fericit e omul

cu păcatele iertate!

Binecuvântată-i viaţa

prin iubire şi dreptate!



Câta vreme mi-am ascuns eu

rău-n umbrele tăcerii,

mă topeam ca şi pământul

ars de secetele verii.



Ţi-am mărturisit păcatul,

fărdelegile ascunse.

Şi-am primit a Ta iertare.

Cum să-Ţi mulţumesc, Isuse ?!



Orice om cu pietate

către Tine să se-ndrepte,

ne-ncetat în rugăciune,

şi senin să Te aştepte.



Şi de-or curge ape multe

peste lumea zgomotoasă,

nicidecum nu-i vor atinge

a credinţei sale casă.



Doamne, Tu-mi eşti ocrotire,

când necazul mă-mpresoară:

îmi trimiţi cântări de slavă

şi-adieri de primăvară.



"Eu, mă-ncredinţează Domnul,

te voi sfătui pe cale

şi când ai să urci pe munte,

şi când ai să treci prin vale!"



Nu fiţi precum este calul

fără nici-o-nţelepciune,

care, când vrei să te-apropii,

gata e a te răpune.



Celor răi din astă lume

de dureri li-e viaţa plină.

Cel ce se încrede-n Domnul

chipu-şi scaldă de lumină.



Bucuraţi-vă întruna

voi care-aţi primit iertare!

Şi strigaţi de bucurie

spre-al Neprihănirii Soare!