Poezie CINE ESTE DOMNUL ?

CINE ESTE DOMNUL ?



Psalmul 27



Domnul e lumina şi-adăpostul meu

cât ar fi necazul de spinos şi greu.

Când oştiri duşmane mă-mpresoară chiar,

eu găsesc în Domnul linişte şi har.



Ura de-mi aruncă valuri de blestem,

Domnul e cu mine şi eu nu mă tem.

Şi când se ridică cei răi ca un Iad,

chiar vrăjmaşii-aceia se lovesc şi cad.



Tocmai ei, duşmanii ce mă prigonesc,

moartea cea mai crudă grabnic şi-o găsesc.

Doar un singur lucru de la Domnul cer

să ajung odată sus acolo-n Cer.



Să privesc locaşul Templului senin

dar şi frumuseţea Domnului divin.

Să aduc prinosul Tatălui aş vrea,

floarea mulţumirii din inima mea.



El mă ocroteşte în coliba Lui,

când necazul vine şi salvare nu-i.

Până voi ajunge în eternul Port,

eu pe Domnu-n suflet zi de zi Îl port.



Domnul pe o stâncă mă va înălţa,

steag de biruinţă eu voi flutura.

Voi aduce jertfe dintr-un suflet frânt,

lăudându-I harul în Locaşul Sfânt.



Îmi ascultă glasul, Doamne, chiar acum!

Ai milă de mine pe îngustul drum!

Inima îmi spune un cuvânt frumos:

"Caută salvarea în Isus Cristos!"



Şi eu, Doamne Sfinte, caut cu mult dor

Faţa Ta slăvită de Mântuitor.

Nu-Ţi ascunde faţa chiar şi de un rob

care-n lumea largă nu-i decât un ciob!



Tu-mi eşti ajutorul cel mai bun mereu.

Când cei dragi mă lasă, Tu eşti Tatăl meu.

Îmi arată zilnic calea de pribeag

să păşesc spre ceruri sub al crucii steag.



Nu-mi lăsa trăirea pradă celor răi

ce-mi aruncă zilnic vorbe de văpăi.

Spun neadevăruri împotriva mea.

Vino să mă aperi, Doamne, nu mai sta!



Cred, etern Stăpâne, că pământu-ntreg

va fi moştenirea celor ce Te-aleg.

Voi vedea odată bunătatea doar,

în această lume plină de amar.



Pentru-a Ta iubire prin care lucrezi,

plin sunt de nădejde. Tu mă-mbărbătezi.

Tu mă faci puternic prin vii rugăciuni

şi stai lângă mine ca scut în furtuni.



Mă-nsoţeşti prin Valea Plângerii mereu

şi-mi dai biruinţă în necazul meu.

Inima să-mi fie un izvor de cânt,

să fiu pentru Tine zi de zi mai sfânt.