Poezie Păstorul meu (2)

PĂSTORUL MEU



Psalmul 23



Domnul e Păstorul meu!

Nici un idol, nici un zeu

nu mă înspăimântă.

El mă paşte-n verzi păşuni

şi mi-e pază în furtuni

prin puterea sfântă.



Şi pe ape de cristal

si pe mări, din val în val,

Domnul meu mă poartă.

El mi-e scut. El mi-e balsam.

El e pacea care-o am

şi a vieţii soartă.



Sufletu-mi e-nviorat

prin Cuvântul Său curat

care mă susţine.

Chiar de-ar fi să trec prin hău

nu mă tem de nici-un rău,

căci El e cu mine.



El m-alină cu-n toiag,

care-mi este-atât de drag,

dar şi cu nuiaua.

El mă spală-n sânge sfânt

şi mă face c-un cuvânt

mult mai alb ca neaua.



Traversând şi munţi şi văi

chiar în faţa celor răi

îmi întinde-o masă.

El îmi toarnă untdelemn

şi-mi dă cel mai bun îndemn:

dragostea-I aleasă.



Viaţa mea-i un zbor senin

şi paharul meu e plin,

plin de dă întruna.

Eu sunt serv. El mi-e Stăpân.

Vreau cu Domnul să rămân

pentru totdeauna.



Şi prin har eu voi trăi

pentru ceruri zi de zi

viaţa care trece.

Iar acolo, sus în Rai,

pe-al iubirii veşnic plai

cu El voi petrece.