Poezie RUGA DE PE CRUCE

RUGA DE PE CRUCE



Psalmul 22



Doamne, Eu, Fiul durerii

dintre toţi cel mai iubit,

azi Te-ntreb printre suspine:

- Pentru ce M-ai părăsit ?



Pentru ce Mă laşi în lume

singur, fără ajutor,

şi Te depărtezi de Mine

ca o aripă de nor ?



Strig şi ziua, strig şi noaptea

şi odihnă n-am nicicum.

Totuşi Tu eşti sfânt în toate:

şi-n trecut ca şi acum.



În Tine părinţii noştri

se-ncredeau cu-adânc folos.

Şi din grelele necazuri

braţul Tău cel bun i-a scos.



Însă Eu nu-s decât vierme.

Cu ocară Mă hrănesc.

Cei ce poartă-n suflet ură

râd şi Mă dispreţuiesc:



"El S-a încrezut în Domnul!

Să-L salveze Cel Prea Sfânt

dac-atâta Îl iubeşte,

cum zisese plin de-avânt!"



Da, Tu M-ai trimis în lume

şi Mi-ai pregătit un trup,

ca s-aduc oricui lumina,

lanţul Celui Rău să-l rup.



Tu-Mi eşti Turn. Tu-Mi eşti Cetate,

cel mai sigur adăpost.

Nici o clipă fără Tine,

Doamne, nicăieri n-am fost!



Nu pleca, deci, de la Mine

în al morţii negru ceas!

Toţi ai Mei se depărtează,

numai Tu Mi-ai mai rămas.



Nişte tauri Mă-nconjoară.

M-au străpuns atât de greu.

Iată-i cum răcnesc de tare

şi M-ameninţă mereu.



Sunt ca apa care curge.

Oasele Mi se despart.

Inima-Mi e-un vas de ceară

pe care focul l-a spart.



Mi s-a dus toată puterea.

Zac pe cruce ca învins.

Tu M-ai zvârlit în ţărână,

Tată bun din necuprins!



Nişte câini Îmi dau târcoale.

Cuie Mi-au bătut în mâini.

Urlă însetaţi de sânge

ca şi lupii pe la stâni.



Toate oasele uscate

aş putea să Mi le număr.

Dar M-apasă grea durere

şi în coastă şi în umăr.



Hainele-Mi le-mpart cu grabă.

Iar pentru cămaşa Mea

fac un sorţ ca să n-o rupă,

ci doar unuia s-o dea.



Dar Tu, Doamne-Atotputernic,

Tu, Acel ce n-ai hotar,

vino să-Mi alini durerea,

căci Mi-e chinul prea amar!



Voi vesti falnicu-Ţi Nume

fraţilor prin Adunări

să se ducă Vestea păcii

până-n cele patru zări!



Lăudaţi cu-nflăcărare

pe-al răscumpărării Domn!

Nu vă pierdeţi timpul vieţii

în al nepăsării somn.



Căci El nu dispreţuieşte

necazul celui sărac.

Şi nici nu-i ascunde faţa

cum prea mulţi adesea fac.



Toate marginile lumii,

toate işi vor aminti

îndurarea Ta bogată

şi la Tine vor veni.



Şi Te vor sluji cu râvnă

lăudându-Te mereu

căci aici şi sus în slavă

numai Tu eşti DUMNEZEU!