Poezie LAUDĂ ŞI ÎNCREDERE (1)

LAUDĂ ŞI ÎNCREDERE



Psalmul 9



Te laud din suflet, o, Doamne, pe Tine!

Minunile Tale aş vrea să le spun,

ca lumea întreagă prin ele să afle

cât eşti Tu de mare şi cât eşti de bun.



Voi face din Tine suprema cântare,

izvor de tărie, de largi bucurii -

ca ura să piară din suflete-nfrânte

şi fluvii să curgă prin locuri pustii.



Voi spune în lume lucrarea cea sfântă

a dragostei Tale nălţată-n Calvar.

Acolo dreptatea dă mâna cu harul.

La cruce vrăjmaşii se luptă-n zadar.



Te laud, Părinte-al dreptăţii eterne,

că-nalţi bunătatea şi răul îl ştergi.

Tu surpi vrăjmăşia ce stăruie-n oameni.

Să vindeci bolnavii cu milă alergi.



S-au dus agresorii cei plini de batjocuri

cum îngeri vestir-al sfârşitului ceas.

Măreţe imperii sunt azi doar ruine.

Cuvântul Scripturii prin vremi a rămas.



Te laud, Stăpâne, că-n luptele vieţii

Tu-mi eşti adăpostul prin valul cel greu.

Acel ce cunoaşte puternicu-Ţi Nume

de-aceea se-ncrede în Tine mereu.



Cântaţi cu iubire pe Domnul ce vine

să judece lumea din Munţii Sion!

Vestiţi-I puterea popoarelor lumii,

căci El ne dă pacea din veşnicu-I tron!



Puneţi-vă haina dreptăţii divine.

Mesia e-aproape, eu glasul I-aud.

Ridică-te David, speranţa ta vine!

Tu frate Zachee coboară din dud!



Şi Nunta începe, Mireasa e gata.

Uimit este cerul de cei mântuiţi.

Şi nu mai sunt lacrimi de-acum la Efrata

şi surzii L-ascultă şi sunt fericiţi.