Poezie Am trecut la casă nouă

Am trecut la casă nouă

Pe cînd Domnul mi-a vorbit

,,Nu vezi că-n a ta te plouă

Și ferestra-i spre-asfințit,,



Căci în casa mea cea veche

Se știa numai necaz

Nimeni nu stătea de veghe

Doar vrăjmașul în extaz



M--am uitat și am văzut

Temelia era spartă

Învelișul era rupt

Gata era ca să cadă



Tot uitîndu-mă în sus

Prin spărtura cea mai mare

Am văzut pe El-Isus

Cum venea să mi-o repare



Ma-ntrebat ,,ce stai așa

Pus pe gănduri necăjit

Nu aceastai casa ta

Și de ce sa risipit,,



I-am răspuns,,nu sunt capabil

S-o repar căci sunt sărac,,

Însă El atît de-amabil

Mi-a șoptit,,tu ești bogat



Și atunci în mare grabă

Am venit să răscolesc

Prin cămară,prin ogradă

Bogăția s-o găsesc



Însă El stătea deoparte

Și privea cum alergam

Cînd în față ,cînd în spate

Dar nimic eu nu găseam



,,Ai găsit ceva,,mă-ntreabă

,,Nu,,iam spus,,căci nuștiu cum,,

Lasă totul,vino-n grabă

Îți voi arăta eu cum



Și lăsînd a mea cătare

M-am pus jos lîngă picioare-i

I-am văzut rana-i din palme

Și l-am întrebat ,,te doare,,



Nu doar rana mă mai doare

Ci și inima,suflarea

Pentru cel ce casă n-are

Și durerea-i este mare



A-nceput să-mi povestească

Despre Golgota,de cruce

Cum iubirea părintească

L-a-nsoțit păcat a-nvinge



Și atunci am înțeles

Bogăția ce-o cătam

Era-n fața mea,ales

Prinț al păcii peste ani



Mi-am plecat genunchii jos

Și am început să plîng

Însă El doar bucuros

Mi-a permis la piept să-l strîng



,,Numai plînge,,mi-a vorbit

Sunt aici ca să te-ajut

Casa ce sa risipit

S-o prefacem azi în scut



Și atunci ne-am pus pe treabă

Din ruinile trecute

Să –nălțăm un imn de slavă

Mulțumiri doar să-i aducem



Celui ce din piatră pîine

Poate face pentru om

Și din ziua cea de mîine

Un tărîm nemuritor



Și cînd casa a fost gata

,,Trebue să plec,,mi-a spus

Căci în zare Eu văd alta

Cu acoperiș distrus



,,Unde pleci așa,,dar plată

Mi-a surîs cu-n zîmbet blînd

,,Bucuros voi fi de Tatăl

A ta casă stăpînind,,

Amin!