Poezie RUGA LUI NEEMIA

RUGA LUI NEEMIA



Ruga când mi-o-nalţ spre Tine,

Aminteşte-Ţi şi de mine,

Dumnezeule etern!

Eu Te chem printre suspine,

Din durere şi ruşine,

Plânsu-n calea Ta mi-aştern.



Ne-am îndepărtat de Lege,

Am căzut în fărdelege…

Tu, pe drept, Te-ai mâniat.

Doamne sfânt, al nostru Rege,

Harul Tău să ne dezlege

De osândă şi păcat!



Aminteşte-Ţi, ah, de mine

Pentru veacul care vine

De pe-acum să-l pregătesc.

Să zidim toţi pentru Tine

Rusalimul din ruine,

Chiar când cei răi ne lovesc.



Fă să-mi fie urma vieţii

Cum e roua dimineţii

Ca toţi robii din popor,

Cu evlavie profundă

Pe-a iubirii Tale undă,

Să lucreze mai cu spor.



Să-nălţăm acum spre soare

Visul Tău cu-acea splendoare

Dintr-un nou Ierusalim.

Şi să dovedim prin fapte,

De-o fi zi sau de-o fi noapte,

Că lucrăm şi Te iubim.



Aminteşte-Ţi, deci, de mine

Când duc lupta prin rovine

Cu atâţia falşi profeţi,

Cu săgeţile haine

Ce lovesc întâi în Tine

Dar şi-n proaspeţii pereţi.



Fii Tu zid şi-ntăritură

Când vrăjmaşii plini de ură

Mă atacă pătimaşi.

Scapă-mă de clevetirea

Ce distruge-nsufleţirea

Din vitejii Tăi ostaşi.



Aminteşte-Ţi azi de mine!

Răul Tu să-l schimbi în bine,

Să sfârşim ce-am început.

Şi prin Duhul Tău ne-nvaţă

Să fim altora povaţă,

Prin al îndurării scut.



Să-Ţi zidim din nou Cetatea

Ca să-şi afle libertatea

Şi destinul ei ceresc.

Iar popoarele vecine

Să rămână de ruşine

Cu tot răul ce-l urzesc.



Din necazuri şi ocară,

Eu Te chem de sub povară

Să m-ajuţi să urc mereu

Către ţinta mult visată

Unde inima curată

Va vedea pe Dumnezeu.



Aminteşte-Ţi, drag Părinte,

De eternele cuvinte

Ce prin Duhul ne-au trezit,

Care Legea Ta le spune

Celui plâns în rugăciune

Şi cu duhul despietrit.



Zidurile-s dărâmate.

Arse-s porţile-n Cetate…

Dar Tu poţi să le ridici,

Să lucrezi cu bucurie

Prin toţi fiii din robie

Care sunt şi slabi şi mici.



Pentru slava Ta, Divine,

Aminteşte-Ţi azi de mine

Şi de ruga ce-o rostesc!

Fă din râvna mea pioasă

O mistrie-n a Ta Casă

Printr-un gând duhovnicesc.



Desluşeşte-mi viziunea

Şi ascultă-mi rugăciunea

Cu izbânda ce-o aştept.

Focul Tău să nu se stingă

Şi cel rău să nu-mi atingă

Râvna care-mi arde-n piept.



Dă-ne har şi chibzuinţă

Lucrul nostru, prin credinţă,

Pentru-al Tău Ierusalim

Într-o zi să se termine

Cu răsplăţile divine

Şi cu cânt de serafim.