Poezie RUGA ÎNTRISTĂRII

RUGA ÎNTRISTĂRII



Isuse, fără să Te văd,

Eu cred mereu în Tine.

Şi Te aştept ca Salvator

În lumea de suspine.



Când mi-este greu, nici nu mai ştiu,

Un singur dor mă doare:

Că Duhul Tău e întristat

Mereu de-a mea purtare.



Tu mi L-ai dat ca ajutor

Şi călăuză-n noapte;

Eu simt c-adesea Îl ignor,

Prin anumite fapte.



Tu pe pământ cât ai trăit

Ai fost cu Tatăl una,

Iar eu azi doar prin Duhul Sfânt

Pot birui minciuna.



Cu-a sa ofertă m-a-nşelat,

Vai, lumea zgomotoasă

Când neglijent am părăsit

A Duhului Sfânt casă.



Biserica e Casa Ta

Şi-a Duhului clădire

În care nu pot să rămân

De n-am în piept iubire.



Azi duhul lumii e-un puhoi

Ce-ar vrea să mă suprime,

Să lupt în van, cu pumnii goi

Şi separat de Tine.



O, vino Duhule din Rai,

De astăzi să-mi fii totul,

Să Te păstrez în piept mereu

Ca Israel, chivotul!



Să nu Te-abandonez nicicând

Sedus, lipsit de pace,

Ci să Te-ascult ca pe Isus

Ce-n slavă Se întoarce.



Mă umple iar de bucurii,

De-a Ta slăvită roadă

Ca să-i ridic pe-ai Tăi copii

Când unii dau să cadă.



Eşti suveran! Poţi să-mi vorbeşti,

Prin sfat sau prin mustrare.

Ajută-mă să Te primesc

Lumină pe cărare!



Cuvântul Tău să nu-l mai stric

Prin tălmăciri greşite,

Ci să fiu harnic ucenic

Pe căile sfinţite.