Poezie UNDE TE VEI DUCE?

UNDE TE VEI DUCE?



Când Cristos în veşnicie

Va striga cu voce tare:

„Tu să pleci azi de la Mine!“,

Unde te vei duce oare?



Pe parcursul vieţii tale,

El tot timpul te-a chemat.

Tu-ai fost surd, şi fără teamă

L-ai respins şi L-ai negat.



El venea să-ţi facă bine,

Uneori te-a vindecat;

Însă, când să-ţi intre-n casă

Vai, tu nu L-ai mai lăsat.



Ţi-a dat aer, apă, pâine,

Ţi-a dat bunuri cât ai vrut;

L-ai tratat cu necredinţă

Chiar ca pe-un necunoscut.



Te-a chemat să vii la şcoală,

Să înveţi Cuvântul sfânt

Ce-ţi arată veşnicia

Încă de pe-acest pământ;



Dar, distrat fiind din fire,

Blândul glas tu I-ai respins.

Eul tău cu mofturi multe

Te-a momit şi te-a învins.



Şi în inimă cu fală

Un despot s-a instalat.

Domnul a rămas afară,

Uşa tu I-ai încuiat…



Stai acum la Judecată

Fără de Mântuitor;

N-ai dorit a Sa iertare,

Nici divinul Său izvor.



Va striga Judecătorul:

„Pleacă-n focul cel nestins!

Tu cu Mine nu ai parte!

Nu M-ai vrut, ci M-ai respins!“



Alţii într-o disperare

Vor striga: „Nu ne-ai văzut?“

„Niciodată, zice Domnul.

Nu, nici nu v-am cunoscut!“



*

Ce cumplită e sentinţa!

Vremea harului s-a dus.

Dacă nu-L primeşti acuma,

N-ai să poţi fi cu Isus.