Poezie EI, TE-AU IUBIT,CHIAR SI IN LANTURI

EI,TE-AU IUBIT CHIAR SI IN LANTURI





Cei ce respecta legamintul

Care cu Domnul,l-au facut

Acei,ce-au inteles Cuvintul,

Si cu iubire,au dat mult,



Acei,ce s-au sacrificat

N-au pregetat,viata sa-si dea,

Acei,care inchisi,au stat

Doar,apa,au primit sa bea



Acei care-au fost torturati

Pe Domnul,sa-l tagaduiasca

Acei,care-au stat,nemincati

Si pusi,pe altii,sa-i slujeasca



Acei,ce-au stat la Izolare

Cu lanturi,grele la picioare

In cea mai mare degradare,

Si n-au avut,zile,usoare



Inconjurati,de rautate

Peste putere, flaminziti

Tinuti,mult,in singuratate

Si inuman, de umiliti,



Acei,care-au rabdat, ocara

Ca sunt,copiii lui Isus

Inchisi,bolnavi,au dus povara

Doar,ochii,lor,priveau in sus



Si nopti si zile,anchetati

Pentru a lor dreapta,credinta

Si pedepsiti,dezonorati,

Supusi,la multa umilinta.



Si singuri,tristi,in Izolare

Doar,de Isus,isi aminteau

In Domnul,lor sperau,mai tare

Si mai intens,in El credeau.



Ei,cautau sa-si aminteasca

Versete,incet,murmurind

Putere,aveau sa patimeasca

Si spaimele-si,traiau,cintind



Soptit,doar de ei auzit

Cintau,mereu,ce-si aminteau

Cugetul lor,era-ntarit,

De sus, putere,capatau.



Chiar,torturati si-n umilinta,

Ei,se luptau cu demnitate

Nu, mai simteau,nici suferinta

Si nu se mai temeau,de moarte



Ei,n-au fost niciodata singuri,

Iar,Cerul,nu a fost absent

De-a lor credinta,erau siguri,

Isus,al lor,era prezent



Frigul si foamea,sa le-ndure

De teama,ca sa nu cedeze,

Cel Rau,credinta,sa n-o fure

Pe Isus, sa-l dezonoreze



O, clipa scurta,de aveau

Vorbeau cu multa-nsufletire,

La ceilalti,pe Isus,vesteau

Si ei,sa aibe mintuire



Se straduiau,ca sa vesteasca

Despre, Isus,ce va venii

Ca toti,de El,ca sa cunoasca

Si sa devina,ai Lui,copii.



Putere,le dadea mereu

Sa-ndure,cele,mai mari,rele

Isus, Fiul lui Dumnezeu,

A indurat,chinuri mai grele



El, a fost Fiu de Dumnezeu

Si, n-a avut,nici un pacat

A suferit,tot,ce-a fost greu

Cu singele, Lui,ne-a spalat



Si asta,le dadea putere

Sa rabde,tot,cu demnitate

Nu mai simteau,nici o durere

Isus, ii intarea,in toate



Si insetati si flaminziti,

Batuti,si desconsiderati

Calaii,lor,erau uimiti

Si uneori,chiar,siderati.



Si se mirau de-a lor putere

De, lupta lor,de staruinta,

Stiau,c-au suferit,durere

Dar,si-au pastrat,a lor credinta



Credinta-n Cel, care pe cruce

Viata,Si-a dat,in chinuri grele

Ca ei,cindva,sa poata ajunge

La ceruri,curatati,de rele



Si in torturi,si-n umilinta

Ei,se luptau cu demnitate

De la Isus,cu staruinta

Cereau,putere si dreptate.



Credinta-n Cel,care de sus

A coborit,din slava Sa,

Om,s-antrupat,crucea,Si-a dus

La Mintuire sa ne dea.



Unii,au murit,pe drumul greu

Iar altii,tirziu,au scapat

Dar, iubitori,de Dumnezeu

Ei, niciodata,n-au tradat.



Cu dragoste,Domnu-i,asteapta

Prin incercari,au reusit

Au mers,exact,pe calea dreapta

Pentru credinta,au murit



Ei, au murit,pentru Isus,

Dar,vor traii,in Vesnicie

Vor,fii,cu Tatal,la Cer,sus

Si ce-a fost rau,n-o sa mai fie.



amin



Aceasta poezie a fost inspirata din cazuri reale de la fratii care au suferit pentru credinta.

Ma puteti contacta pe Florenta.Sarmasan @yahoo.com