Poezie Ziua și noaptea*

Ziua și noaptea



Două mari puteri în lume

Stăpânesc toată natura,

Dumnezeu le-a dat un nume

Cum vorbește și Scriptura.



Noaptea neagră, ziua albă

Poartă-o luptă nesfârșită,

Fiecare cu-a ei salbă

Sfera lor nemărginită.



Întunericul din noapte

Nu rămâne în picioare

Ziua albă ca de lapte

În curând se-arată-n zare...



Unde oare să se-ascundă

Multul întuneric hâd?

Apa tremură în undă

Chiar și stelele se-ascund.



Se uită-ngrozit pe unde

Ar fugi să-și scape viața?

Soarele îl va pătrunde

Dacă o să-i vadă fața...



El va trebui să fugă,

Vine iarăși dimineața

Ziua mare îl alungă,

Daca-l prinde îi ia viața!



CREATORUL din vechime

L-a trimis la închisoare

N-are casă,n-are nume

Unde să se-ascundă oare?



Undeva din josul lumii

Lumina îl tot împinge

El se-agață-n colțul lunii

Ce cândva era o minge...



Deodată Glasul sobru

Care pune legi în toate

Face să răsune-n codru

Rostind astfel către noapte:



Veșnic un fugar în lume

Să fii noapte-ntunecată,

Să n-ai soartă,să n-ai nume

Stăpânire niciodată!



Tot ce populează cerul:

Soare,lună,stele,toate,

Să-ți cunoască toți misterul

De vor vrea a te străbate...



Și de-odată multul negru

Îngăimă câteva șoapte,

Cum ai dărâma un cedru

Fu răpusă neagra noapte!



Între timp, lumina zilei

Răsăritul își arată

Neagra coadă a reptilei

Dispăru detot îndată.



Soarele aprins își face

Apariția în fală,

Noaptea s-a ascuns și tace,

Vântul bate în rafală.



Și de-atuncea zi și noapte

Una pe-alta se aleargă

Șapte zile și iar șapte

Una pe-alta să se șteargă.



Aleargă fără zăbavă

După legea ce-a fost dată,

Peste munți ,peste dumbravă

Nu se-oprește niciodată.



Pentru toți însă-i mai dragă

Ziua, că-i mai minunată

Domnu-a vrut să o aleagă

Și-a numit-o luminată.



Când e zi, tot furnicarul

Lumii noastre se deșteaptă

Ziua parcă are harul,

După judecata dreaptă.

........................................

Dar vorbind duhovnicește

Întunericul - păcatul,

Sufletul pipernicește

Când domnește necuratul...



Când ești rău, ești ca o noapte

Fără stele, fără lună

Când în suflet nu ai fapte

Ești ca noaptea cea nebună...



Dar când Îl primești pe Domnul

Cu lumina Lui cerească

Fuge pofta, fuge somnul

Viața-ncepe să mijească.



Când Isus, soarele nostru,

Luminează viața noastră

E ca și mărețul astru

Pe cupola cea albastră.



Cum lumina prețuiește

Mult mai mult ca noaptea neagră

Tot așa ISUS ne este

Mai de preț ca lumea-ntreagă!...



AMIN



Octombrie 27.2010 - Chicago

add. May.17.2010. h: 1:20 am



Acum puteti avea acces si la volumul nou se poezii ”LUMINITA”

Va recomand sa cititi si poeziile ”RASCUMPARAREA MEMORIEI” , COCOSUL , EVREII - CEASUL LUMII ,

INTERNETUL , AVORTUL...etc



p.s: Daca ati citit poezia puteti sa-mi lasati si un scurt mesaj constructiv.Multumesc!

Autorul.