Poezie CE POŢI LUA?

CE POŢI LUA?



Ce poţi să iei din viaţă

Decât o faptă bună

Făcută prin credinţă

Cu Domnul împreună?



Ce poţi să iei cu tine

Când ai să treci prin moarte

Spre Canaanul slavei

Decât divina Carte?



Aşa precum tâlharul

Ce-a vrut Împărăţia,

Vei fi cu Împăratul

Pe toată veşnicia.



Ce poţi lua din toate

Ce le-ai avut în viaţă

Decât comoara strânsă

Cu-a Cerului povaţă?



Comori întregi, palate,

Maşini şi ranguri ’nalte

Pieri-vor ca şi visul,

Ca toate celelalte.



Se vor topi ca ceara

Când focul arde tare.

Doar dragostea rămâne

Şi bucuria mare.



Pe câţi îi vrei cu tine

La marea răsplătire,

Cu mare bunătate,

Din sinceră iubire?



Fă-ţi încă de pe-acuma

Relaţii cât mai bune,

Ca să-i câştigi pe alţii

Prin post şi rugăciune.



Când vei ajunge-n ceruri,

Cu toţi să te primească

În cortul bucuriei,

Cu pacea lor cerească.



Fă binele mai bine

Iubirii să se-arate,

Să vadă lumea-ntreagă

Că Dumnezeu e-n toate.



Vrăjmaşul îţi pândeşte

Chiar paşi ce nu există;

Şi-adesea te-nconjoară

Cu-o lume rea şi tristă.



Dar de te uiţi mai bine,

Vezi că Ispititorul

A fost înfrânt de Domnul –

De Mesia, Păstorul.



Veghează-ntotdeauna!

Rămâi pe metereze!

Şi inima-ţi întreagă

Iubirea s-o păstreze!



Mai este timp, creştine,

Să te întrebi şi-acuma:

„Ce voi lua la ceruri

Când toate pier ca spuma?“



Cuvântul sfânt îţi spune

Să-ţi cercetezi trăirea.

Nu vei lua la ceruri

Mai mult decât Iubirea.