Poezie DESCHIDE OCHII

DESCHIDE OCHII



Deschide, Doamne, ochii

Şi altora să vadă!

Primind în piept lumina,

În Tine să se-ncreadă!



Credinţa e-o virtute

Dar numai păcătoşii

De ea avură parte

Umblând cu credincioşii.



Pe cei chemaţi de Tine

Prin naşterea a doua,

Să-i faci o mărturie

Precum pe munţi e roua.



Alungă nepăsarea

Şi de pe pleoape somnul!

Creştinii să vegheze

Prin încercări, ca Domnul.



Trezeşte-Ţi lucrătorii

Pe-ntinsele ogoare,

Să-Ţi samene Cuvântul

Cu lacrimi şi-ndurare!



Să plângă pentru alţii

Cum Tu ai plâns, Isuse,

Rănit de necredinţa

Ce-n farisei crescuse.



Când l-ai creat din tină

Pe om cu, daruri multe,

Tu i-ai dat ochi să vadă

Să poată să Te-asculte.



Când ascultarea moare

Şi omul Te respinge,

Lumina cunoştinţei

Încet din el se stinge.



De-aceea prin iubire

Tu îl mai chemi o dată

În ceas de pocăinţă

Cu-o lacrimă curată.



Tu baţi şi-acum la uşă,

Dar mulţi Te ţin afară.

Deschide-le Tu ochii,

Lumina Ta să-i doară!



Să vadă Judecata

Cumplită ce-i aşteaptă

De Ţi-ar urî chemarea

Şi Calea Ta cea dreaptă.



Tu ai ales, Isuse,

Să mori cândva pe cruce.

Iertarea Ta şi astăzi

La Tatăl ne aduce.



*

Ah, oameni, o speranţă

Doar una, mai există

Ca-ntreaga veşnicie

Să nu vă fie tristă:



Grăbiţi-vă cu toţii

Spre Arca de salvare!

Isus prin marea Jertfă

Vă poate da iertare.



Doar Duhul Sfânt vă poartă

Spre Cer şi vă învaţă;

Primiţi-L cu căldură

Ca Sfetnic pentru viaţă!



Mai e puţin, şi vine

Pe nori al nostru Mire;

Puneţi-vă podoaba

De drag şi de iubire!