Poezie DĂ-MI ARIPI DE VULTUR!

DĂ-MI ARIPI DE VULTUR



Dă-mi, Doamne, Tu aripi de vultur spre slavă

Să zbor din a lumii plăcută dumbravă.

Chemările Firii se-ndreaptă spre mine.

Sunt glasuri viclene de pofte prea pline:



„Aici este totul şi viaţa-i o goană.

Cât poţi, fii puternic de n-ai nici o rană.

Nu-ţi da hotărârea, nici capul altuia!

Eşti sigur de viaţă, de-i baţi cărăruia.“



Eu nu sunt prea sigur pe-a mea-nţelepciune.

O, vino, Isuse, mai fă o minune!

Şi scapă-mi gândirea de lucruri deşarte,

La Tine să cuget cânt trec peste moarte.



Mă rog cu credinţă, Te-aştept în tăcere.

Adu-mi Tu, Isuse, prin Duh, mângâiere

Să port către alţii un chip de lumină,

La jertfa-Ţi de sânge aceştia să vină.



Eu nu pot opri nicio clipă să treacă,

Şi fără de Tine mi-i viaţa săracă.

Acesta mi-e dorul din văi de suspine:

Condu-mă spre ţintă! Mereu fii cu mine!



Un preţ mi se cere şi-s gata de plată:

Accept răstignirea cu inima toată,

Să-nving totdeauna, s-ajung la-nviere,

S-ajung la cunună, prin lumi de durere.



Dă-mi, Doamne, Tu aripi să scap de noroaie,

Să zbor peste vânturi ce-aprind foc de paie.

Când sunt copleşit de amar şi de rele,

Trimite lumină dorinţelor mele!



Sunt gata, Isuse, cu suflet şi minte,

Să trec prin necaz cu-o iubire fierbinte.

Săgeţile-aprinse când vin înspre mine,

Te rog, cât mai grabnic ascunde-mă-n Tine!