Poezie ARIPILE VULTURULUI

ARIPILE VULTURULUI



„Aţi auzit ce am făcut Egiptului

şi cum v-am purtat pe aripi de vultur

şi v-am adus aici la Mine.“ (Exod 19.4)



De-am avea noi ochi să vadă

Şi o inimă să creadă,

Am simţi în piept chemarea

Când trecu Israel Marea

Roşie, primind salvarea.



De-am avea noi Duh din Domnul

Care să ne-alunge somnul,

Am vedea cum se despică

Marea Roşie de frică

Iar Israel se ridică.



Dacă n-am avea o ceaţă

Peste ochi lipsiţi de viaţă,

Am vedea cum Creatorul

Şi-a purtat pe-aripi poporul

Şi-n pustiu le-a dat izvorul.



De ne-ar arde-n piept, curată,

Inima ca niciodată,

Am vedea toţi bucuria

Celor ce-au lăsat robia

Şi-au primit Împărăţia.



De-am avea priviri atente

Şi trăiri efervescente,

L-am vedea pe Domnul Sfântul

Cel ce-a îngrozit pământul

Când făcu să sufle vântul,



Să despice-n două marea

Pentru-ai Săi croind cărarea.

Egiptenii se-necară

Şi-au ieşit din lume-afară

Pentru viaţa cea amară.



Minte de-am avea destulă,

Liberă de orice hulă,

Am primi făgăduinţa

Care pune-n piept credinţa

Transformându-ne fiinţa.



Dumnezeu oferă pace

Prin Cuvânt, prin tot ce face.

Poţi avea acum deplină

Toată-ncrederea senină

În eterna Sa Lumină.



De-am avea timp a-nţelege

Duhul Sfânt din Noua Lege,

L-am primi în viaţa noastră

Ca pe-o pasăre măiastră,

Sol din zarea cea albastră.



De-am avea preţ pentru toate

Simţămintele curate,

Am primi Cuvântul vieţii

Care l-au vestit profeţii

Chiar din zorii tinereţii.



De eşti tânăr, plin de viaţă,

Cu credinţa îndrăzneaţă,

Pe aripi de vultur mare

Te va duce-n sărbătoare

Domnul prin a Sa-ndurare.



De-am avea noi ochi să-L vadă,

Toţi L-am aştepta în stradă,

În câmpie sau pe munte,

Juni sau tâmplele cărunte

Gata Iadul să-l înfrunte.



Vino, Doamne, mai degrabă!

Scapă-ne de-a lumii gloabă!

Să înceapă Nunta mare

Unde vrem cu mic şi mare,

În cea mai frumoasă Casă

Toţi în Cer să-Ţi fim Mireasă.