Poezie DESTIN (1)

DESTIN



Dumnezeu ştia pornirea

Noastră-nfiptă-n caracter:

Îi primim sau nu iubirea,

Vrem sau nu să fim în Cer.



Domnu-i taina care-ascunde

Un răspuns viu, personal:

Rezistăm prin necredinţă?

Îl primim în mod real?



Libertatea-ţi garantează;

Trebuie s-o foloseşti.

Scop să-ţi fie mântuirea,

Gândul către zări cereşti.



Tu alegi cum ţi-e dorinţa

Şi-ai să vezi ce ai făcut

Sau fiind în Cer cu Domnul,

Sau rămas pe veci pierdut.



Vasul n-ar putea să spună

Revoltat către Olar:

„Cum de m-ai făcut pe mine,

De ocară, fără har?“



Dumnezeu Atotstăpânul

Planu-Şi duce la sfârşit.

I-ai primit în piept chemarea?

Eşti tu, oare, mântuit?…



*

Doamne, noi venim la Tine,

Veşnic vrem să-Ţi mulţumim

Şi trăind aici în lume

Harul sfânt să-l răspândim.



Doamne, n-avem nici un merit.

Chipul Tău l-am terfelit.

Am umblat pe căi străine,

Te-am negat şi Te-am hulit.



Tu ne-ai căutat, Isuse,

Şi ne-ai pus pe Stânca Ta

Ca să-Ţi lăudăm iubirea

Arătată-n Golgota.



Am primit o haină nouă

Şi-o speranţă pentru Rai.

Vrem s-o semănăm în lume

Doar prin harul ce ni-l dai.



Vremea vine şi se duce.

Noi pe Tine Te-aşteptăm

Să ne duci din lumea largă

Sus în Ţara ce-o visăm.



Imnul alergării noastre

Îl cântăm aşa cum ştim,

Vrând ca-n veşnica Cetate

Pentru veci de veci să fim.